Dragii mei prieteni , acum când roata timpului a mai ţesut un an, vă doresc ca anul nou care se apropie, să va aducă multă sănătate, fericire şi să vă bucuraţi de darurile vieţii alături de cei dragi....
Vă mulţumesc că aţi fost alături de mine prin comentarii şi urări şi fie că anul nou să vă aştearnă în cale un drum neted, vegheat de îngeri şi steluţe norocoase iar dorinţele să vi se împlinească...Un an nou 2016 mai fericit!!!
Timpul este prea lent pentru cei care asteapta, prea iute pentru cei
care se tem, prea lung pentru cei care se plang, prea scurt pentru cei
care sarbatoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate. William Shakespeare
Imaginaţi-vă o bancă care vă creditează în fiecare dimineaţă contul cu 86.400 lei. E un cont special. În fiecare seară şterge tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în timpul zilei. Ce ai face? Nu ai scoate până la ultimul bănuţ din acel cont? Fiecare dintre noi avem un astfel de cont. Se numeşte TIMP. În fiecare dimineaţă te creditează cu 86.400 de secunde. În fiecare noapte trece la pierdere tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în mod util. Nu are sold, nu transferă ce nu ai folosit de la o zi la alta. În fiecare zi îţi deschide un nou cont. Dacă nu foloseşti tot depozitul dintr-o zi, e pierderea ta. Nu există recuperare, nu se poate lăsa pe mâine. Trebuie să foloseşti depozitul zilei de azi. Investeşte-l în aşa fel încât să obţii maxim de sănătate, fericire şi succes. Ceasul ticăie. Profită din plin de fiecare zi.
Pentru a realiza valoarea UNUI AN, întreabă un student care şi-a picat examenele. Pentru a realiza valoarea UNEI LUNI, întreabă o mamă care a dat naştere prematur copilului ei. Pentru a realiza valoarea UNEI SĂPTĂMÂNI, întreabă editorul unui ziar săptămânal. Pentru a realiza valoarea UNUI MINUT, întreabă o persoană care a pierdut trenul. Pentru a realiza valoarea UNEI SECUNDE, întreabă un şofer care tocmai a evitat un accident. Pentru a realiza valoarea UNEI FRACŢIUNI DE SECUNDĂ, întreabă persoana care a câştigat medalia de argint la Olimpiade.
Preţuieşte fiecare moment pe care îl ai! Preţuieşte-l şi mai mult pentru că ai pe cineva drag alături cu care merită să îţi petreci timpul.
Au venit randunelele! Voi le-ati vazut? Pentru mine primăvara a venit cu adevărat acum – când primele două rândunele au apărut la cuibul lor, de la streașina casei... Cănd eram copil ,în fiecare primăvară le așteptam să se intoarcă! Zburau la nivelul pământului si apoi se ridicau dintr-o dată sus in aer, si iar coborau in mare viteză, ciripind si păreau atât de vesele si fericite! Îmi umpleau sufletul de bucurie...
Iarna asta, ca niciodată, mi-am pus doi cărbuni să vă văd mai bine, un morcov să vă respir mai bine când vă apropiați de mine zâmbind a nostalgie... De ce zâmbiți ? Nu mă credeți că pot fi altfel și totuși același ..Și am devenit filozof.. și vă privesc.. undeva pe drumurile voastre , grăbiți spre nicăieri, vă intersectati pașii, chiar vă loviți unii de alții , și mă uimesc.. Mă uimesc că nu îndrăzniți să vă priviți măcar o secundă în ochi.. De parcă vă este teamă să nu vă îndrăgostiți unii de alții la prima vedere.. Când sunteți deja obosiți de fugă de voi înșivă, vă așezați cuminți ca niște copilași neștiutori și inocenți, lângă un brad verde speranță și așteptați globuri pline de ceva, orice, dar cel mai bine cu lumină ,să cadă singure pe cetine și să vă strălucească bucuria de a trăi , pierdută de mult parcă și regăsită uneori la întâmplare lângă un foc de lemne mocnind a revelație de sine.. Îmi strâng mai bine fularul în jurul gâtului rece de zăpadă, căci îm este din ce în ce mai frig.. Nu este de vină iarna, nu... Ci răceala care o simt din ce în ce mai mult când vă apropiați de mine.. De ce oare atâta răceală sub așa zâmbete frumoase ? Să fie doar zâmbete false și forțate de circumstanțele credinței voastre? Îmi trag pălăria de paie pe ochii mei aprinși de cărbune , o împart cu sperietoarea de ciori, ehehe !! Pe ea o păzește vara de insolație și ciori, pe mine iarna , de otită și ciori... Da , ele ciorile, sunt cele mai constante păsări ale existenței noastre.. adică a existenței voastre... În fiecare anotimp sunt acolo, negre și zgomotase și se ciocnesc în aer de pesimismul vostru și tristețile voastre , care prind și ele aripi..și devin păsări la fel de negre ca ochii mei de tăciune aprins.. Brațele mele , câteodată sunt scurte și câteodată lungi.. atât cât să îmi ajungă pentru o îmbrățișare de suflet, aș vrea să lase acolo amprente de puritate .. tare aș mai vrea.. Da sunt un om de nea care simte și gândește.. Și am și inimă acolo adânc sub un strat subțire de gheață..la mine gheață îmi ține inima mea de zăpadă pulsând viață și iubire de foc...Trebuie doar să mă credeți pe cuvânt și o să simțiți că nu va mint.. Dar nu pot să vă vorbesc.. Că dacă aș putea v-aș spune așa... Sunt omul de nea, sunt visul vostru adânc ce cade spre pământ din ceruri sărut de fulg pe dalba stea. Mă nasc din zăpada și mă topesc cu ea. Va iau cu mine în amintire și mai întorc la voi iubire când înapoi mă doriți. Și îmi vrea inima zăpadă, că în fiecare iarnă, în ochii mei cărbune aprins, copilăria să vă regăsiți.. Am făcut un pact cu Moș Crăciun . Știți care ? Când nu vă mai zări pe pământ nici un om de nea, să rămână acolo în lumea lui de Pol Nord sau Pol Sud, undeva între și la Poli.. căci nu mai are rost să mai vina ... căci nu mă are de ce ... Inseamna că ne-au fugit de noi copii, renegarea vieții în semn de protest la renunțarea de sine și egoism...
De ce aproape de fiecare dată când ne facem fotografii zâmbim?
Mă gândeam în timp ce mă uităm la fotografiile mele, ale altora, fotografii vechi sau noi, că întotdeauna arătăm fericiţi în fotografii sau măcar ne chinuim să arătăm că suntem fericiţi.
Cred că în subconştient vrem că imaginea noastră să rămână aşa, a unor oameni fericiţi, cu zâmbetul pe buze.
Îmi place să îmi imaginez totuşi ce se întâmplă în clipă imadiat următoare instantaneului. Nu ar fi interesant să putem vedea ce s-a întâmplat şi după? Câţi sunt cu adevărat fericiţi în clipele alea? Câţi revin la postura posomorâtă? Câţi se încruntă după zâmbetul fals? Cum s-au ridicat din poziţia de poză? Ce s-a întâmplat imediat după?
O imagine e doar o ştirbire a realităţii, o imagine ce nu va reuşi în nici un caz să surprindă toată magia unei clipe, a unei stări, a unui eveniment etc.
Vrem că imaginea noastră să rămână în timp…şi vrem să rămână imaginea unor oameni fericiţi, împliniţi şi e bine aşa. Măcar asta ar trebui să rămână după noi, o imagine luminoasă.
Tu de ce zâmbeşti în fotografii şi de câte ori ai zâmbit sincer?
Se povesteşte de un om a venit într-o zi la un intelept şi i-a spus: "Sunt foarte trist pentru că m-am purtat rău faţă de un prieten de-al meu. L-am acuzat pe nedrept, l-am calomniat, iar acum nu ştiu cum să repar toate acestea.
Ce mă sfătuieşti?” Inteleptul a ascultat atent şi i-a răspuns: “Iată ce trebuie să faci: pune o pană în faţa fiecărei case de pe stradă şi revino la mine mâine.” Omul pleca si facu intocmai Următoarea zi se intoarse la intelept. “Acum du-te acum şi caută penele şi adu-le aici.” Câteva ore mai târziu omul reveni ruşinat, nemai găsind decât o pană. Atunci inteleptul spuse: “La fel este şi pentru cuvinte: odată spuse, nu le mai poţi retrage, ele şi-au luat zborul.” Şi omul a plecat foarte necăjit.
Vă intrebati cum se mai poate retrage o bârfă sau unele acuzaţii injuste ? Nu prea este posibil, deoarece cuvintele pronunţate au provocat deja rau, Multe cuvinte lovesc mai puternic şi mai adânc ca un pumnal. Aproape
niciodată, nu poţi şterge urma unui astfel de cuvânt din minte. Eu as incerca să vorbesc din nou cu ace persoană, sperand sa demonstrez parerea de rau Astfel sper sa spun ceva diferit care sa ştearga un pic cuvintele rele,sa scoata la iveala,calităţile si bunele mele intenţii. - Puterea fiecarui cuvant provoacă efecte ireversibile. Unii îşi imaginează că este suficient să se scuze pentru răul comis. Nu, trebuie reparate greşelile, numai în felul acesta ne eliberăm. Spunând: “Sunt mâhnit, iartă-mă...”, este bine, dar aceasta nu ajunge. Când spuneţi “Mulţumesc”, acest cuvânt nu este echivalent cu ceea ce aţi primit in schimbul lui. În aceeaşi manieră, cuvântul “iertare” nu poate repara răul pe care l-am făcut. Cuvintele au puterea de a răni sau de a vindeca, de a dărâma sau de a
construi, de a alina sau de a răscoli. Cuvintele pot răni pe cineva dar
în aceeaşi măsură te pot înalta Cuvintele sunt puternice, dar cum să le folosim? Tocmai de aceea este indicat sa invatam sa cautam echilibrul dinauntrul nostru si să nu trecem dintr-o extrema in alta.
A început cu ceva zile în urmă. Nu-i mare suparare că m-a întâmpinat cu ploaie, am încredere în ea. E mare probabilitatea să fie una frumoasă, pentru că e târzie și tare neașteptată.
Hai să vedem ce mă face fericit zilele acestea.
Culorile frumoase ale toamnei
Mirosul şi gustul mustului proaspat din via mamei.
Orice rază de soare ce o mai prind, ştiind că urmează frigul.
Si azi dimineata ma-m trezit plin de bucurie! Ce mi-am propus mi-a reusit! Era important pentru mine sa reuseasc. Te simti asa de bine cand realizezi ceva… esti fericit! Am fost fericit pentru reusite mai mari, dar si pentru reusite mici Daca ma gandesc bine, azi sunt fericit pentru ceva ce imi va parea un fleac maine si pentru ca maine va fi un nou azi , voi fi din nou ,fericit pentru ceva! Sunt fericit in fiecare zi! Fericit pentru nimic!
