Fie ca bucuriile şi gândurile bune ale prezentului să-ţi devină amintirile frumoase ale viitorului

joi, 1 ianuarie 2015

GÂNDURILE OMULUI DE NEA...




Iarna asta, ca niciodată, mi-am pus doi cărbuni să vă văd mai bine,
un morcov să vă respir mai bine când vă apropiați de mine zâmbind a nostalgie... De ce zâmbiți ? Nu mă credeți că pot fi altfel și totuși același ..Și am devenit filozof.. și vă privesc.. undeva pe drumurile voastre , grăbiți spre nicăieri, vă intersectati pașii, chiar vă loviți unii de alții , și mă uimesc.. Mă uimesc că nu îndrăzniți să vă priviți măcar o secundă în ochi.. De parcă vă este teamă să nu vă îndrăgostiți unii de alții la prima vedere..
Când sunteți deja obosiți de fugă de voi înșivă, vă așezați cuminți ca niște copilași neștiutori și inocenți, lângă un brad verde speranță și așteptați globuri pline de ceva, orice, dar cel mai bine cu lumină ,să cadă singure pe cetine și să vă strălucească bucuria de a trăi , pierdută de mult parcă și regăsită uneori la întâmplare lângă un foc de lemne mocnind a revelație de sine..
Îmi strâng mai bine fularul în jurul gâtului rece de zăpadă, căci îm este din ce în ce mai frig.. Nu este de vină iarna, nu... Ci răceala care o simt din ce în ce mai mult când vă apropiați de mine.. De ce oare atâta răceală sub așa zâmbete frumoase ? Să fie doar zâmbete false și forțate de circumstanțele credinței voastre?
Îmi trag pălăria de paie pe ochii mei aprinși de cărbune , o împart cu sperietoarea de ciori, ehehe !! Pe ea o păzește vara de insolație și ciori, pe mine iarna , de otită și ciori... Da , ele ciorile, sunt cele mai constante păsări ale existenței noastre.. adică a existenței voastre... În fiecare anotimp sunt acolo, negre și zgomotase și se ciocnesc în aer de pesimismul vostru și tristețile voastre , care prind și ele aripi..și devin păsări la fel de negre ca ochii mei de tăciune aprins..
Brațele mele , câteodată sunt scurte și câteodată lungi.. atât cât să îmi ajungă pentru o îmbrățișare de suflet, aș vrea să lase acolo amprente de puritate .. tare aș mai vrea..
Da sunt un om de nea care simte și gândește.. Și am și inimă acolo adânc sub un strat subțire de gheață..la mine gheață îmi ține inima mea de zăpadă pulsând viață și iubire de foc...Trebuie doar să mă credeți pe cuvânt și o să simțiți că nu va mint.. Dar nu pot să vă vorbesc..
Că dacă aș putea v-aș spune așa...
Sunt omul de nea,
sunt visul vostru adânc
ce cade spre pământ din ceruri
sărut de fulg pe dalba stea.
Mă nasc din zăpada
și mă topesc cu ea.
Va iau cu mine în amintire
și mai întorc la voi iubire
când înapoi mă doriți.
Și îmi vrea inima zăpadă,
că în fiecare iarnă,
în ochii mei cărbune aprins,
copilăria să vă regăsiți..
Am făcut un pact cu Moș Crăciun . Știți care ?
Când nu vă mai zări pe pământ nici un om de nea, să rămână acolo în lumea lui de Pol Nord sau Pol Sud, undeva între și la Poli.. căci nu mai are rost să mai vina ... căci nu mă are de ce ... Inseamna că ne-au fugit de noi copii, renegarea vieții în semn de protest la renunțarea de sine și egoism...

7 comentarii:

  1. La mul;ti ani,OM cu multe ganduri bune!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. In ultima vreme am invatat multe despre oamenii de zapada.Omul cat traieste,invata.Asa si eu! Sa ai un an cu sanatate si multe impliniri!

    RăspundețiȘtergere
  3. eu am facut un om-de-zapada în ultima zi a anului 2014, asa ca sa-l vada Mos Craciun si sa vina si în anul 2015! :) Frumoasa poveste!
    An Nou cu sanatate si bucurii! La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. postarea mea pentru Reflexii în oglinda:
      http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2015/01/reflexii-napoletane.html

      Ștergere
  4. Extrem, extrem de sensibil și atent la detalii este omul de nea! Nu ar fi trebuit să fie mai rece, fiind din zăpadă? :)
    La mulți ani! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Inca mai sunt oameni de nea si eu cred ca vor mai fi multe veacuri de acum incolo ... eu sunt optimista ! :)

    RăspundețiȘtergere

>