Fie ca bucuriile şi gândurile bune ale prezentului să-ţi devină amintirile frumoase ale viitorului

sâmbătă, 18 iunie 2011

Oameni care au vrut să demonstreze ceva , dar....


Franz Reichelt


A încercat să demonstreze că legea gravitaţiei pur şi simplu nu se aplică în cazul lui.
 
De profesie croitor, visa să inventeze un accesoriu vestimentar care să permită unei persoane să plutească în siguranţă până pe pământ, după un salt de la o înălţime mare.
 
Dar : 

Mai exact, a demonstrat că dacă ai ghinionul să cazi de la o înălţime mare vei muri, chiar dacă porţi una dintre creaţiile sale. Paraşuta-palton inventată de el ar fi trebuit să funcţioneze exact ca o paraşută modernă. Ultimul test al invenţiei a avut loc în 1912, când a sărit de pe Turnul Eiffel, în faţa unei mulţimi îngrijorate. A eşuat într-un mod tragic, surprins de o cameră de filmat.


Bando Mitsugoro al VIII-lea


A încercat să demonstreze  că era invincibil, cel puţin când venea vorba de otravă.
 
A fost un actor japonez, suficient de talentat încât să fie numit "comoară naţională în viaţă", de către guvernul ţării, titlu care a devenit inutil în 1975, când sintagma "în viaţă" nu mai era de actualitate. Pe 16 ianuarie în acel an, Mitsugoro a mers la un restaurant însoţit de mai mulţi prieteni şi a comandat "ficat de fugu", un peste extrem de otrăvitor. Intenţia să era de a-şi demonstra imunitatea la otrăvuri, ingerand de patru ori cantitatea care ar putea omorî un om obişnuit.

Dar:
 
 Şapte ore mai târziu după ce a mâncat cei patru ficaţi, Mitsugoro era mort. Potrivit Wikipedia, "victima neurotoxinei care se găseşte în ficatul de fugu rămâne conştientă o bună perioadă de timp, dar nu poate vorbi sau mişca, din cauza paraliziei. Ulterior intervine oprirea respiraţiei, iar apoi asfixierea".


Garry Hoy 


A încercat să demonstreze că sticla zgârie-norilor nu poate fi spartă şi că Universul nu are simţul umorului.
 
A fost un avocat din Toronto, Canada, care era convins că ferestrele din biroul său, aflat la etajul 24 în Domninion Center erau imposibil de spart. Astfel că a început testarea teoriei izbindu-se de geamuri.
 
Dar :
 
A ieşit prin fereastră şi a plonjat spre moarte, spre stupefacţia colegilor de birou. Culmea este că acest lucru s-a întâmplat abia la a doua încercare, geamul rezistând la prima tentativă a bărbatului. Mai mult, ca o ironie a sorţii, nu geamul a fost cel care a cedat, ci rama lui.

Jeff Dailey si Peter Burkowski


Au încercat să demonstreze că sunt oamenii de fier ai jocurilor video din anii '80.
 
Erau doi tineri obsedaţi de jocurile video, mai ales de cel numit "Berzek", în care personajul principal este prins într-un labirint populat de roboţi inamici. Obsesia a devenit tot mai periculoasă, cei doi forţându-şi zi de zi limitele, în încercarea de a demonstra că sunt zei în materie de jocuri video.
 
 Dar: 

 Dacă eşti într-o condiţie fizică suficient de proastă, până şi jocurile video pot deveni un sport extrem. În 1981, Jeff Dailey a murit de atac de cord, după ce a reuşit un scor record de 16.600. Un an mai târziu, Peter Burkowski avea aceeaşi soartă, după ce a stabilit de două ori recordul respectiv. N-a fost suficient pentru a trage un semnal de alarmă - în 2005, Lee Seung Seop (28 de ani), din Coreea de Sud, a murit după ce s-a jucat Starcraft 50 de ore, fără întrerupere.
 

Jennifer Strange


A încercat să demonstreze că oricât de stupide sunt concursurile radio, nu pot fi niciodată suficient de supide încât să te omoare
 
Era o femeie de 28 de ani, mamă a trei copii, care locuia în California. A avut o viaţă normală, până i s-a ivit oportinutatea de a pune mâna pe jucăria anului: un Nintendo Wii. Se întâmpla în 2007, când părinţii se aşezau la coadă în miezul nopţii, pentru a pune mâna pe unul.
 
 În acel an, un post radio a organizat o competiţie intitulată "Nu face pipi pentru un Wii", în care participanţii trebuiau să bea cantităţi impresionante de apă, fără să meargă la toaletă. Premiul era, evident, un Nintendo Wii, iar Jennifer a încercat din răsputeri să-şi ignore nevoia biologică de a urina.
 
Dar
 
 Femeia a murit de intoxicaţie cu apă, care se produce atunci când cantităţi mari de lichide sunt introduse în corp, iar rezultatul este o dezechilibrare electrolitică la nivelul creierului. Toţi responsabilii cu organizarea concursului au fost concediaţi şi, culmea, Jennifer nici măcar n-a câştigat competiţia.


Christopher McCandless


A încercat să demonstreze că nu are nevoie de confortul vieţii moderne.


 Toată lumea are, la un moment dat în viaţă, dorinţa de a lăsa totul în urmă. Pentru unii, asta presupune un nou început, în altă ţară, pentru alţii, renunţarea la jocul preferat. Christopher McCandless a decis să-şi lase familia şi toată civilizaţia în urmă şi să meargă să trăiască în Alaska, fără să aibă la el mâncare sau măcar echipament adecvat. 
 
Dar

Deşi cartea şi filmul făcute pe bază poveştii lui au trezit simpatia publicului, locuitorii din Alaska sunt de părere că a fost o prostie să treacă la acest stil de viaţă, fără să aibă măcar o busolă sau o hartă. Sau un pic de bun simţ. Practic, el s-a sinucis, încercând să demonstreze că oamenii nu au nevoie nevoie de chestii stupide, cum ar fi locuinţele sau electricitatea.




31 de comentarii:

  1. la o cafea de dimineata citind,m-am amuzat.totusi mi-a trecut prin minte cate morti se produc in lume in incercarile de diversa natura.moartea nu este o evidenta de ignorat...la fel si viata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Erau atat de siguri pe ceea ce credeau incat au fost dispusi sa-si dea viata, dar stiti ce-i mai trist, ca nimeni nu-i tine minte pe cei ce au reusit.

    RăspundețiȘtergere
  3. si iata cum poti muri convins fiind ca vei demonstra exact contrariul....
    stiam povestea lui Christopher....trist sfarsit....

    Zodrac are dreptate...nimeni nu-i tine minte pe cei care au reusit...

    RăspundețiȘtergere
  4. Oameni care au vrut sa demonstreze cat sunt de tari, dar pe care MOARTEA I-A CONTRAZIS. Sa mori pentru o idee in care crezi poate fi ceva ...insa cu o conditie: respectiva idee sa nu fie o chestie absolut stupida
    INTERESANT ARTICOLUL!!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt tot felul de oameni pe lumea asta .... cu tot felul de idei (stupide)! Eu cred ca nu se stiu bucura de viata, de aceea au decis sa aleaga chestii extreme, precum ultimul. Daca ar fi avut ceva sau pe cineva care sa ii fie destul de drag, nu s-ar fi jucat asa cu viata lui! Dar din pacate singuratatea te impinge sa faci tot felul de prostii!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. au incercat sa demonstreze ca nu sunt normali. au reusit.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred ca in felul lor au murit fericiti. Nu-i putem intelege, asta e adevarat, dar cine stie unde sunt acum convinsi de faptul ca viata poate fi ironica :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Toteu da corect , moartea nu este o evidenţă de ignorat , pentru că de fapt este prelungirea vieţii o altă dimnsiune ce face parte din întregul ce formează via

    RăspundețiȘtergere
  9. Zodrac este normal aşa pentru că cei ce au inventat au fost cunoscuţi la vremea lor iar ceea ce au inventat a devenit banal şi s-a uitat apoi de către cine , pe când ceilalţi ce nu au reuşit au produs un singur eveniment , moartea lor .

    RăspundețiȘtergere
  10. Pandhora întotdeauna trebuie să existe un pionier a cărui amintire este invers proporţională cu reuşita şi utilitatea descoperirii .

    RăspundețiȘtergere
  11. WOW....cate lucruri tragice se intampla cand vrem sa demonstram cu tot dinadinsul ceva.....Buna postarea ta, indeamna la cumpatare! Numai bine SoriN!

    RăspundețiȘtergere
  12. Iulisa totusi din cele mai stupide încercări şi convingeri , la vremea lor , s-au născut cele mai mari descoperiri .

    RăspundețiȘtergere
  13. Au avut un ideal pentru care si-au dat si viata .parca sunt oricum privesti mult mai valorosi decat cei care nu au nimic .

    RăspundețiȘtergere
  14. Alicee nu neaparat singurătatea , mai degrabă punerea idealului pe primul plan , pentru unii un ideal fiind mai important ca viaţa însăşi , acestia sunt cei ce au modelat omenirea şi ceea ce cunoaştem.

    RăspundețiȘtergere
  15. Raul corect şi char dacă reuşeau tot anormali erau , doar ceea ce descopereau devenea normal şi apoi îi percepeam ca oameni normali . Anormalitatea , cea pe care n-o cunoaştem şi o percepem aşa , are nevoie de anormali pentru a deveni normală .

    RăspundețiȘtergere
  16. OFZ unii îi înţlegem alţii nu , funcţie de ordinea valorilor , nu toti putem avea aceleaşi concepţii .

    RăspundețiȘtergere
  17. Alice riscul este cuvântul de ordine iar reuşita este cu atât mai importantă cu cât riscul a fost mai mare , nu ? cel mai bine este să fii cumpătat şi să îi laşi pe alţii dar niciodată nu ai avea cum cunoaşte satisfacţia

    RăspundețiȘtergere
  18. Ana Maria aşa cred şi eu , oricum au câştigat ceva indiferent de importanţă şi deznodământ .

    RăspundețiȘtergere
  19. In fiecare din noi exista un gram de nebunie.Daca acest gram de nebunie se intersecteaza cu echilibrul,rezulta viata.Unii devin sclavii,unor idei,si aceasta ii duce la nebunie sau chiar,moarte.

    RăspundețiȘtergere
  20. Solidaster foarte bine ai spus-o , asta era esenţa !

    RăspundețiȘtergere
  21. Oau, cat de interesant este articolul. Am ramas uimita sa vad cati isi pun viata in pericol pentru niste rezultate sau demonstratii absolut tampite. Trist...

    RăspundețiȘtergere
  22. @sorin: bine zis. e nevoie de nebuni ca sa ne demonstreze ca noi suntem normali

    RăspundețiȘtergere
  23. Salut Sorin. Eu ma gandesc la toti acesti oameni ca au murit pentru niste principii in care doar ei credeau. Logic ar fi ca orice medalie sa aiba si revers, dar se pare ca nu e chiar asa.

    RăspundețiȘtergere
  24. Salut!

    Asi vrea sa imi modifici si mie numele site-ului meu in:

    Seven - 7i

    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  25. WOW, am invatat o multime de lucruri doar cititnd postarea ta, multumesc, sa ai o saptamana usoara!

    RăspundețiȘtergere
  26. Bună SoriN!
    Foarte interesante toate!
    O săptămână plină de bucuri!

    RăspundețiȘtergere
  27. Mă gândesc de ceva vreme la faptul că în zilele noastre competiţia a devenit un mod de viaţă.
    Nimic nu contează, decât să fii pe locul întâi.
    Locul doi înseamnă înfrângere.
    Dacă ne gândim că la nivel de performanţe sportive s-a ajuns aproape de nivelul maxim de care e capabilă specia umană, ne putem pune, justificat, întrebarea: încotro se va orienta performanţa de-acum?

    RăspundețiȘtergere
  28. Sorin
    Foarte interesante informații!
    Suntem niște fire simbolice în univers..
    Felicitări pentru premiul pe care tocmai l-ai primit!!

    RăspundețiȘtergere
  29. Costin în unele cazuri are şi revers dar în cazul acesta protagoniştii sunt mai puţin cunoscuţi pentru că descoperirile lor devin obişnuinţă .

    Alina trist mai ales pentru că nu şi-au atins ţelul deşi au crezut într-o idee


    Liviu_rx mulţumesc frumos mă simt onorat !

    Nicu OK!

    RăspundețiȘtergere
  30. Lumi Mă bucur , mulţumesc şi eu . O săptămână rodnică !

    Elena mulţumesc , mă bucur că ţi-am captat atenţia . O săptămână frumoasă îţi doresc !

    Arcadia tot mai sus ...vom tinde spre depăşirea limitelor pentru că nu mai avem mare lucru de demonstrat . Competiţia va deveni tot mai acerbă şi nu musai că aşa suntem ci pentru că sunt mulţi factori obiectivi de care depindem noi şi locul nostru în societate . Părerea mea !

    Incertitudini mulţumesc frumos pentru apreciere , mă bucur ţi-am captat atenţia !

    RăspundețiȘtergere

>