„Omul e ceva ce se defineşte neîncetat”, Noica

  Uneori caut in gand, in mintea mea, si-mi imaginez lumea mea de-acasa, de demult, ma izolez de lumea  de-afara si  incerc sa ma regasesc pe mine.Chestia  asta, e ca o calatorie in trecut, intr-o lume mai buna, mai frumoasa. Dar cine nu are astfel de momente?
  Amintirile fac parte din noi. Amintirile ajung să ne ocupe memoria aproape în întregime pe parcursul vieţii noastre.
 Amintirile pot fi lucruri de preţ, dacă ştim să ni le creăm şi să le dăm valoare.
  Fiecare eveniment din viata noastra se transforma la un moment dat in amintire. Placuta sau nu, ea ramane pentru totdeauna in sufletul nostru. Despre amintirile neplacute nu ne place sa vorbim. In schimb, ne aducem aminte cu placere de toate persoanele si lucrurile frumoase care ni s-au intamplat in viata, indiferent daca acest lucru s-a petrecut ieri sau cu ani in urma. Pentru ca unele situatii sau persoane, au menirea sa ne schimbe viata sau impresia asupra unor lucruri din viata noastra. Amintirile ne rascolesc uneori ,dar ne fac sa iubim viata.
  Poate ca nu iti amintesti totdeauna exact, sau ai lacune dar simti adierea, frisonul pe care l-ai avut atunci in acele momente ce au devenit acum amintiri . Amintirile nu sunt de ajuns ca să trăieşti şi să mergi mai departe.
  Trăind din amintiri nu faci altceva decât să ratezi prezentul tău.
  Şi amintirea ta ajunge la altcineva, şi atunci ajungi să te întrebi cât din tine este răspândit în ceilalţi şi cât din tine trăieşte prin amintirea lor…
   Ma intreb uneori este necesară reînnoirea amintirilor? De ce?
  Si amintirile mele sunt ba dulci, ba amare. Nu pot insa sa ma dezic de cele amare pentru ca uneori si amarul da gust.

sursa grafica