Eminescu - La steaua -
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsuluï amor
Ne urmăreşte încă.
,
E si preferata mea!:)
RăspundețiȘtergereO sa public urmatoarea preferinta.:)
Imi place initiativa ta si poezia aleasa imi place mult!
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa!
Frumoasa initiativa! M-ai salvat! Nu stiam ce sa scriu si cum cu aceasta ocazie! :)
RăspundețiȘtergereImi plac multe dintre poeziile lui Eminescu insa nu stiu care-mi place cel mai mult... :)
Numai bine!
Preferata mea ramane Luceafarul
RăspundețiȘtergereO zi buna iti doresc!
cea mai stralucita minte mi sa parut a lui Eminescu, ceva greu de egalat sau intrecut
RăspundețiȘtergere