Fie ca bucuriile şi gândurile bune ale prezentului să-ţi devină amintirile frumoase ale viitorului

marți, 17 mai 2011

Calităţi , defecte

      Un om este o multitudine de calităţi , defecte şi trăsături . Calitatea  principală  cea care caracterizează individul nu este pusă în evidenţă în orice momenrt sau în orice acţiune intreprinde acesta .Un bun exemplu este violentul care nu se manifestă violent cu orice persoană întâlneşte pentru că are clienţii lui predestinaţi sau favoriţi .De obicei nu există victime colaterale înafara celor implicaţi direct . Acesta este exemplarul cu un nivel afectiv scăzut. La polul opus se află iubăreţul cu un mare nivel afectiv care şi el are preferaţii lui că doar nu poate iubi orice persoană întâlneşte .Dar , în cazul lui apar victimile colaterale , persoanele care-si revendică dreptul de a fi iubite .     
     Am putea spune că-s doi înfractori emoţionali dar totuşi diferiţi atât timp cât dacă iubăreţul nu-şi manifestă „calitatea” afectivă cei din preajma sa pot fi nemulţumiţi pe când dacă violentul nu-şi manifestă „calitatea” agresivă cei din preajma sa vor fi mulţumiţi .
   "Calităţile" aşadar ne diferenţiază şi ne definesc ca oameni şi ca indivizi aparte aşa cum în viaţă violentul nu este agreeat chiar dacă nu produce nemulţumire iar iubăreţul cel agreeat provoacă cu mult mai mult nemulţumire .



Societatea şi anturajul îşi aduc din plin aportul dar în cele din urmă noi suntem aceia care hotărâm cu ce atitudine pornim si continuăm în viaţă .


13 comentarii:

  1. Asa e cand crezi ca binele iti vine de la altul, cand nu crezi ca iubirea incepe odata cu tine, din tine.
    Cand esti ultimul care te iubesti chiar si violentul este ceea ce crezi ca meriti.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Te salut, man!

    Omul - o necunoscuta inca...
    Calitati, defecte... CARACTER!
    Fiecare dintre noi manifesta calitatile/defectele sus mentionate.

    Putem deveni agresivi fara a alege cu premeditare o persoana anume cand ori suntem la un nivel maxim de cumul nervos, ori cand suntem la nivel maxim de revolta (sunt situatii N in viata care determina cresterea nivelului).
    Sau putem fi "agresivi" cu premeditare, intentionat, pentru a obtine un rezultat scontat (in general el nu intarzie sa apara)!

    In privinta iubirii, lucrurile stau un pic diferit. Iubim functie de simpatie, empatie, necesitate etc.
    Adica nu este necesar ca individul sa ajunga la un nivel maxim de iubire pentru a o imprastia in jurul sau, ci este conditionata (iubirea) de nevoile interne ale individului.
    Ori ca vrea sa demonstreze ca e bun, ori ca vrea sa obtina bunavointa celor din jur, ori ca ...
    etc.
    Suntem un mecanism complex la care se adauga educatia-autoeducatia. Functie de acestea din urma, individul actioneaza in primul rand pentru a-i fi bine lui (isi urmareste propriul bine), iar in randurile din subsidiar - sa demonstreze ca este o persoana "evoluata", un spirit bun, tolerant etc.
    Grav este cand educatia-autoeducatia nu si-a facut pe deplin datoria si individul isi inabusa firea pentru a dovedi celor din jur ceea ce nu este... iar cand rabufneste e "crima si pedeapsa"!
    :)
    Minunat ar fi ca individul sa reuseasca sa mentina permanent un echilibru!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Atat in cazul violentului cat si in cazul iubaretului , este vorba de o patologie emotionala . individul dezvolta anumite comportamente deviate de fapt. Din cauza rezervorului de afectivitate aproape gol , el devine o persoana care ii sufoca pe cei din jur din nevoia de a-si extrage iubirea de la cei apropiati . Am vazut insa destule persoane care violente fiind erau in acelasi timp excesiv de iubarete . Ar pareea ca le-ai pus in constrast si nu vad de ce .Abuzorul care poate avea excese de furie manipulativa si necontrolata , de obicei isi iubeste victima . Cu o iubire exacerbat posesiva , el isi trage seva vietii chiar din relatia cu persoana pe care o abuzeaza.
    Sunt multe de vb la cap acesta al patologiei emotionale ,....eu am o parere ...din pacate toti suntem prinsi intr-o masura mai mare sau mai mica . Sanatosi emotional sunt doar aceeia care au pus mana si au lucrat la vindecarea lor , indiferent pe ce cai -medicina alopata, naturista , sau alte forme complementare :) depinde de individ . Nu este vina noastra ca suntem bolnavi , dar este responsabilitatea noastra sa ne vindecam .

    RăspundețiȘtergere
  4. Conteaza mult educatia in cei 7 ani de acasa cum spunem noi, romanii. Fara o educatie corespunzatoare un individ isi alege gresit si anturajul. Parerea mea! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. astfel de articole-imformatii ar trebui tiparite pe pliante si impartite prin oras. si citite, bineinteles

    RăspundețiȘtergere
  6. CE SE INTELEGE PRIN BUNE MANIERE

    Formele de manifestare ale politetii pot sa difere de
    la o tara la alta, dar si de la o epoca la alta, in
    functie de mediul social si de imprejurari. Esential este
    insa CODUL ONOAREI care a facut, la origine, din vinatorul
    erei paleolitice un om de societate, ari din femeia lui,
    acoperita cu par, ceea ce se cheama o doamna. Omul de
    onoare isi respecta cu sfintenie cuvintul dat, are principii
    ferme, noblete sufleteasca, respect fata de sine si fata de
    ceilalti, este blind si rabdator. Un astfel de om, in sensul
    deplin al cuvintului este agreat de toata lumea. Nu
    intimplator un om manierat era acela pe care francezii il
    numeau " l'honnete homme ", cinstit. In zilele noastre, il
    denumim in mod curent " un gentleman " sau, pur si simplu,
    " un domn ". Ce este un gentleman ? Exista mai multe acceptii
    ale cuvintului, dar toate usor ironice, un gentleman fiind
    acel domn care apuca zaharul cu clestisorul, chiar daca este
    singur la masa, cel care, intrind intr-o baie unde se afla
    o femeie goala, se retrage spunind: Pardon domnule ! ... Un
    gentleman mai este, in fine, acel domn care se barbiereste
    si se imbraca special pentru cina, chiar daca traieste
    singur in jungla. Desigur, toate aceste definitii atrag
    respectul, dar toate te fac totodata sa surizi. Si de aici
    pina la a-l considera pe gentleman-ul nostru ridicol nu este
    decit un pas. Sa nu ne grabim totusi s-o facem. Un om care
    se respecta si ii respecta pe altii nu poate fi ridicol.
    Adevaratul gentleman are citeva tabu-uri pe care nu le
    incalca niciodata. El nu vorbeste despre bani in societate si
    mai ales nu se lauda ca are bani cu nemiluita, dar nici
    nu se plinge ca-i lipsesc. Nu se imprumuta decit in cazuri
    extreme si niciodata de la o femeie. Nu comenteaza in fata
    unor terte persoane gesturile si vorbele sotiei sau ale
    copiilor sai si nici nu-i cearta in fata strainilor. Nu
    dezvaluie nici secretele, nici dificultatile lui familiale. Isi
    stapineste pasiunile, emotiile, sentimentele, pentru ca ramine
    stapin pe el insusi, oricare ar fi imprejurarile, chiar si
    atunci cind este intr-o situatie disperata. Se straduieste sa
    aplice inteleptul si banalul obicei englezesc dupa care nu
    se acorda nici unui lucru mai multa importanta decit are.
    In realitate, fata de toata lumea, superiori sau inferiori
    in ierarhia profesionala sau sociala, dovedeste aceeasi
    politete, cu alte cuvinte, se straduieste sa nu supere pe
    nimeni si sa-i faca pe cei din jur sa se simta bine.
    Oricine stie ca un om de societate agreabil este intimpinat
    de cei din jur cu mai multa bucurie decit un necioplit ; ca
    o persoana zimbitoare este acceptata mai usor in societate
    decit un om posomorit ; ca un personaj ingrijit inspira mai
    multa incredere decit un boem. Printre noii imbogatiti este
    foarte raspindita parerea ca bunurile lor inlocuiesc politetea
    si cultura, ca poti foarte bine sa traiesti si fara ele.
    Dar cit de cruda e trezirea la realitate in momentul cind
    averea sau rangurile dispar si nimic nu le mai umple viata.
    E in avantajul oricui sa dea crezare unui vechi aforism : un
    om bine crescut ramine un om bine crescut, fie ca situatia
    sa materiala este infloritoare sau catastrofala si oricare ar
    fi mediul in care este silit sa traiasca. Indulgenta fata de
    micile slabiciuni omenesti, la care este expus oricine,
    respectul pentru modul de viata al fiecaruia, convingerea ca
    totul este relativ sunt adevaruri valabile peste tot, atit
    printre milionari, cit si in rindul oamenilor obisnuiti. Vom
    descoperi astfel peste tot, indiferent de mediul social,
    oameni plini de bun simt si de tact si ne vom da repede
    seama ca averea si rangul social n-au prea mare importanta
    cind e vorba de o comportare civilizata.

    RăspundețiȘtergere
  7. :)
    Nicu, te salut!

    ... manierele insusite prost nu fac decat sa ascunda "slabiciunile" umane, nu sa le corijeze.
    Si te trezesti cu un/o individ/a care de-a lungul vietii a manifestat un comportament plin de maniere (bun simt) si a clacat in modul cel mai grotesc - ucigand, violand, torturand etc. sau sinucigandu-se, sau, in cel mai bun caz, ajungand un caz patologic in psihiatrie!

    E ca si cum ai pune presul curat si frumos "crosetat" peste un maldar de gunoaie.
    Cam acest lucru se intampla in realitate.

    Pe de alta parte, nu numai imbogatitii se manifesta trivial, brutal, grobian, ci chiar cei saraci ce traiesc in marile metropole.

    Oameni de bun simt si tact sunt aproape inexistenti. Sunt aidoma mastii cu doua fete... de curand s-au inventat masti cu multiple fete.
    Depinde din ce unghi privesti, vei vedea o alta latura a persoanei respective.
    Sa nu ne "imbatam" cu apa rece, de izvor, de dragul pastrarii unei imagini iluzorii.

    RăspundețiȘtergere
  8. e greu sa spui daca o caracteristica/insusire este calitate sau defect; poate ceea ce mie mi se pare o mare calitate, altcineva o vede ca pe un defect peste care trece cu greu

    RăspundețiȘtergere
  9. Te salut si eu andreiraduM !
    Si te astept si pe la mine....

    RăspundețiȘtergere
  10. Si eu sunt de parere ca calitatile pot fi uneori defecte si invers!Adica conteaza in ce mod iti folosesti calitatile.

    Cred deasemenea ca unele calitati ne raman nedescoperite, iar altele le descoperim intr-un moment de criza, candva! Deasemenea e importanta atat educatia cat si anturajul, insa nu cred ca calitatile le dobandesti din anturaj, cred ca te nasti cu ele si le dezvolti in functie de educatie/anturaj.

    Cred deasemenea ca unele defecte, mai ales de carcater se pot remedia in timp daca esti contient de ele si chiar vrei :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evident ca te nasti cu calitati, pe care cu timpul le dezvloti, bineinteles. Insa exista calitati, sau chiar si defecte, pe care le construiesti tu, sau apar din senin pe parcursul vietii. Acele calitati de numesc si deprinderi in unele cazuri. Ele se pot invata, si dezvolta.
      Parerea mea! :)

      Ștergere
  11. Sărut mâinile Cleo , Alm , Sophie şi Alicee !
    Vă salut cu respect Andrei-ule , Cristi , Nicu !
    Am scris despre perceptia eronată câteodată , îndreptăţită alteori a majorităţii asupra individului şi unui unic caracter dintr-un noian de multe ce ne amestecă cu atitudini ,-selecţii şi definiţii dar subiectul mulţumită vouă s-a aprofundat .
    Totul , într-un final , ţine de caracter , cel care ne defineşte , este ca o carte de vizită nescrisă dar săpată în adâncul fiinţei şi deaceea trebuie să acordăm atenţie formării lui indiferent de este vorba de noi sau cei de lângă noi , cei la început de drum.
    "Nu este deajuns să ştim ce trebuie să facem ci este necesar să ştim ce trebuie să fim " (citez pe cineva , nu stiu exact pe cine) şi până la urmă valoarea ne-o dă ceea ce suntem fiecare . Putem rămâne fără tot , orice , dar caracterul este-al nostru şi nu poate fi învins.
    Manierele nu ţin de caracter cât timp se pot copia , nu sunt caracteristici şi nici nu ne definesc.Tin doar de percepţii ,relaţii şi normal,interese. Ele sunt doar definiţii de comportament în diferite circumstanţe .
    O caracteristica poate fi deopotrivă calitate sau defect . Funcţie de relaţionare , aprecieri ,cerinţe se formeaza modele compotamentale , cu vicii sau calităţi .
    Momentele de criză scot caracterul la iveală prin sensibilitatea ,funcţie de fiecare, cu care le tratăm chiar dacă sensibilitatea ţine de caracter.
    Anturajul şi educaţia cu precădere sunt cuprinse în universul care ne-nconjoară şi-n care ne formăm şi ne alegem steaua călăuzitoare.

    Am spus şi eu , nu-i vina mea !

    RăspundețiȘtergere
  12. Alice de acord şi aş spune de aici încolo ar trebui să-şi spună cuvântul educaţia , care în multe cazuri există dar este estompată de către teribilismul vârstei .

    RăspundețiȘtergere

>