Şi suntem. Reuşim. Uneori. Uităm că orice spectacol se plăteşte scump la sfârşit. De fapt, zilnic oferim spectacole gratis celor din jurul nostru. Societatea ne învaţă să ne mascăm sentimentele, ne învaţă cum să părem mai puternici, mai încrezători şi mai originali. A fi sincer şi direct, a spune adevărul şi a îndrăzni să-ţi mărturiseşti sentimentele înseamnă slăbiciune. Aşa se spune. Şi uite aşa, clipă de clipă ne uităm în jurul nostru cu suspiciune şi suntem tot timpul pe poziţie de atac.
Câteodată, stau şi analizez. Observ oameni care în intimitatea lor, când cred că nu-i observă nimeni, sunt bădărani şi răutăcioşi şi imediat ce ies la ”lumina zilei” şi dau ochii cu lumea, devin mieroşi şi inveliti în zahăr.
Am ajuns o naţiune care nu mai e demnă de încredere. Nu mai credem nici măcar în noi înşine. Dimineaţă de dimineaţă dăm cortina la o parte, ne punem masca şi hainele de scenă şi ieşim în lumina reflectoarelor. Uneori, oferim un spectacol pe cinste, dar alteori oferim un spectacol ieftin şi de prost gust. Oricum ar fi, noi, oamenii, jucăm teatru gratis pentru ceilalţi. Păcat că într-un final plătim scump fiecare scenă jucată.
Bună SoriN!
RăspundețiȘtergereFelicitări pentru articol!
Ai mare dreptate în tot ceeace ai scris!
O după amiază frumoasă să ai!
Sarut mâna ELENA;Din pacate e necesar, ne-o cere societatea , viaţa , necesităţile .numai bine.
RăspundețiȘtergerePlatim scump pentru scenele jucate..dar cred ca platim scump si pentru scenele care ne amagesc pentru ca ne lasam amagiti. Nu stiu cand o sa se darame aceasta ipocrizie la nivel national..cate generatii trebuie sa mai treaca..Foarte bine ai analizat aspectele..si cel mai grav e cand uitam de noi insine..
RăspundețiȘtergereSorin, eu cred ca cei rautacioşi se uita ın jurul lor cu suspiciune nu cei sinceri. Omul sincer ce are ın guşa are şi ın capuşa ori hotului, sa-i zic aşa, ıi e ıntotdeauna de alt hot şi din acest motiv tot timpul suspecteaza.
RăspundețiȘtergerefacem din viata noastra un teatru prost, in mod deliberat.
RăspundețiȘtergeremie cel mai groaza imi este de oamenii care 'latra' efectiv, dar cand suna telefonul raspund cu o voce mieroasa de ti se face greata. Cand dau de asa ceva, stiu ca de acel om trebuie sa ma feresc.
depinde de piesa, nu ne cere nimeni asta! e o alegere proprie a fiecaruia. e clar ca cine trebuie sa-si puna o masca si-o pune doar pentru a se putea adapta la o situatie, pentru ca parerile, convingerile sale, constiinta, sentimentele sunt diferite si in neconcordanta cu acea situatie...e o alegere. si pentru ca cei mai multi dintre noi adora mastile, ar trebui sa stie ca de cele mai multe ori sunt purtate degeaba. al saselea simt functioneaza, se simt de la o posta. un om fara interese ascunse nu poarta masca. pe el nu-l obliga nimic s-o faca, el pierde, castiga, nu conteaza, e fidel gandurilor sale... neincrederea celorlalti, uitarea, eliminarea, sunt pedepsele mastilor. dar pentru ce sa cauzam suferinte celorlalti? pentru ce am fi ceea ce nu suntem? pentru ce n-am fi corecti sau nu ne-am manifesta asa cum suntem din convingere? profitul teatrului pe scena caruia ne jucam oricum rolurile ca si cum am fi personajele unui roman ar fi mai mare, nimic n-ar fi gratis :) una peste alta, recunosc ca si eu sunt adesea oripilata de cum ajung unii la ceea ce doresc, de cata minciuna si ipocrizie aduce vantul in fiecare zi...ce bine ca am ales singuratatea!
RăspundețiȘtergere"Viata e un teatru trist" ...
RăspundețiȘtergerenu poti fi mult timp "dulce" daca altul este gustul tau...
RăspundețiȘtergereajungi sa te interpretezi pe tine pana la urma...daca ai curaj...
Si ca noi sunt toti cei ce fac parte din omenire, asa ca sa nu ne speriem, nu suntem singurii actori.
RăspundețiȘtergerePerfect de acord cu tine, in mare parte. Nu toti platim la sfarsit, sau cel putin asa cred. eu
RăspundețiȘtergereSorin,
RăspundețiȘtergereNu spun că nu ai dreptate, zic doar că nu suntem la fel, nu „prezentăm programul „ în același timp.
Sigur că este îngrozitor de greu să găsim ceea ce căutăm, pentru asta au apărut- decepția, dezamăgirea, spaima, frica ...și câte altele.
Totuși , există flori, zâmbete, priviri, gesturi- câte ceva din fiecare laolaltă , ori separat. Ele ne dau zilnic puterea de a merge mai departe.
p.s. n-ai spus că la bancul cu țiganul albastru ai râs cu lacrimi? Vezi? trebuie doar să vrei să fugi dintre actorii de doi lei.
Eu așa văd lucrurile.
Să nu crezi că mi se întâmplă de fiecare dată. Sau că pot face asta mereu.
Nu, dar tot în interior găsești resurse și puterea de a zâmbi fiecărei dimineți!
O zi frumoasă îți doresc !( în culise)
:)
RăspundețiȘtergereTe salut, man!
Citesc si am senzatia ca am scris eu... ciudata senzatie!
:)
Subscriu celor scrise de catre artistic!
Ceea ce lasa loc si celor scrise de catre Gina.
Stii ce imi pare mie paradox?
Faptul ca multi dintre semenii nostri cer sa fie mintiti, adica cer ca cel din fata lor sa-si puna o masca.
Nu am fost invatati sa suportam adevarul in fata. Si acum fac referire la "adevarul" fiecaruia.
Doi sapiensi au fost invatati ca in comunicare sa foloseasca minciunele pentru a ascunde in fapt ceea ce gandesc.
Adrian Paunescu (fie-i lumea de dincolo mai buna) a scris o poezie pe care o tot invoc cand vine vorba de masti. Este EDIFICATOARE, in opinia mea.
"Dar, hai, sa ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, sa ne spunem minciuni si mai mici,
Asa cum amantii le mint pe amante
Si ele îi mint pe pamant pe aici.
Dar, hai, sa ne spunem cu patos brasoave,
Dar, hai, sa vedem cine minte mai mult,
Asculta delirul consoanelor grave,
Cum si eu minciunile tale le-ascult.
E foarte frumoasa, e foarte frumoasa
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Asa ca, te rog, si pe mine ma lasa
Sa palavragesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.
Concurs de minciuni la echipe si solo
Si ies campioni mincinosii cei mari,
Dar, draga Pacala, tu ce faci acolo?
În campionate de ce nu apari?
Se minte cum nu s-a mintit niciodata,
E multa minciuna la noi pe pamant,
Sunt false recursuri si nu-i judecata,
Balanta cea veche-a dreptatii s-a frant.
Dar, hai, sa mintim fara nici o rusine,
Dar, hai, sa mintim in direct si-n raspar,
Ca poate prin rau vom ajunge la bine,
Minciuna suprema va fï adevar"
Ipocrizia poate fi salvata de sinceritate si de asumarea responsabilitatii. Sa-ti asumi valorile si sa recunosti cine esti. Sa-ti asumi responsabilitatea ca mai minti, ca mai esti rau, ca mai esti sincer, ca mai deranjezi, ca mai faci bine, ca-ti doresti puritate si dezmat in acelasi timp.
RăspundețiȘtergere