Fie ca bucuriile şi gândurile bune ale prezentului să-ţi devină amintirile frumoase ale viitorului

duminică, 22 mai 2011

Calitate sau defect ?

Vine un moment în viaţă când incertitudinea ia locul la tot ceea ce credeai a fi de fapt convingere. Priveşti în gol şi te întrebi dacă tot ce ai făcut până acum, a fost pentru că aşa ai simţit că e bine sau pur şi simplu ai simţit că dacă faci ceva se va schimba în bine.E ca şi când ţi-ai bate joc de-un pachet primit în dar, aruncându-l fără să-l deschizi şi jignindu-l astfel profund pe cel care ţi l-a dăruit.

Fiecare dintre noi este într-o oarecare măsură conştient de calitatile sale.  A recunoaşte că ele există mi se pare ceva cât se poate de normal. Mai e însă şi acea categorie care, deşi conştientizează prezenta lor, se comportă ca şi când ele n-ar exista. Dacă faci parte din categoria oamenilor cu ceva mai special decât restul „gloatei”,ar trebui să te consideri doar mai norocos. A te fofila în faţa oricărui compliment şi a nega cu desăvârşire substratul real pe baza căruia a fost făcut acesta nu e modestie , este doar nerecunoştinţă  faţă de cel care te complimentează, căci, cel mai probabil, el n-a fost la fel de norocos sau dacă a fost îţi remarcă bineânţeles calitatea .

 Un simplu “MULŢUMESC”  face mai mult decât orice.

Câţi din noi ne comportăm aşa ? Niciunul cred ! De ce ? pentru că suntem învăţaţi să iubim aproapele şi să-l respectăm iar de aici vine pe bună dreptate , asemănarea dintre noi care dealtfel poate fi uşor definită ca egalitate , care egalitate dacă este aplicată societăţii devine un fel de sumă aritmetică a indivizilor ce o compun cu un egal  final .


Salutări cititorilor !







34 de comentarii:

  1. pe mine ma deranjeaza la extrem acea categorie de persoane care,dupa modelul american,iti arunca in fata pana la saturatie multimea de calitati pe care o poseda...calitati reale sau nu...
    uimitor este ca de foarte multe ori sunt apreciati mai mult pentru acest tupeu de care dau dovada decat pentru calitati in sine...

    sa multumesti pentru un compliment tine de educatie...capitol la care multi sunt intr-o vesnica restanta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Toti avem la un moment dat incertitudini, important e sa trecem peste ele. Oamenii educati si cu bun simt nu prea au sorti de izbanda la ora actuala. Poate se vor schimba lucrurile in viitor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pandhora dar ştii care-i difernţa , primii sunt lăudăroşii sau infatuaţii sau chiar mai mult şi mai fals în multe cazuri iar cei ce-i apreciază sunt lingăii şi lipitorile . Culmea este că ambele categorii au trecerea cea mai mare în multe cazuri , majoritatea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cristi de fapt trecem de fiecare dată , intr-un fel sau altul .Cât despre de ce oamenii cu bun simţ nu au trecere mi-am exprimat punctul de vedere în comentariul precedent

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu totii suntem la fel.. unici in felul fiecaruia. Restul, sunt doar asemanari.

    RăspundețiȘtergere
  6. Bime ai spus ! eu cred ca oamenii care nu reusesc sa se raporteze normal la un compliment , sau nu-si recunosc fara emfaza talentele si inzestrarile , au probleme grave cu imaginea de sine care este ....vb aceea -sublima si lipseste cu desavarsire :D
    Eu zic ca nu e greu sa sa te porti ingrijit .
    Ma uit adesea uimita la naturaletea si spontaneitatea cu care spun -multumesc , Theo si Cata ai mei , indiferent de persoana caruia ii multumesc , sau de marimea lucrului ptr care fac asta . E asa de frumos !

    RăspundețiȘtergere
  7. ALM nu este greu sa te porţi îngrijit , este chiar foarte normal , dar nu voi înţelege nicicând adevăratele motive care fac diferenţa .
    Mă bucur pentru Theo şi Cătă ştii mă uitam prin ultimile fotografii ale tale şi voiam să te întreb cine-i frumoasa , pe nume adică şi ştii , cunosc bine sentimentul.

    RăspundețiȘtergere
  8. Modestia o calitate atâta timp cât este sinceră,chiar dacă Napoleon a spus că e calitatea celor fără calităţi iar Iorga o considera apanajul proştilor("Modestia este pentru proşti")...falsa modestie este însă cea care mă indispune mai mult decât atitudinea încrezătoare a cuiva conştient de propria valoare.

    RăspundețiȘtergere
  9. suntem atat de diferiti, dar uneori uimitor de asemanatori; am o prietena care pentru ai ajuta pe cei care au probleme cu primirea complimentelor spune: acesta nu este un compliment, ci o constatare :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Moderația este de aur, spune o veche maximă.
    Păcat este că nu se află totdeauna la îndemână.
    O săptămână cu aprecieri sincere îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Iulisa de acord cu tine , falsa modestie nu este apreciată decât poate de infatuaţii ce nu ar avea cum altfel sa se laude .

    RăspundețiȘtergere
  12. Sophie corect , de fapt un compliment sincer la "obiect" nu poate fi decât o constatre . E si parerea mea !

    RăspundețiȘtergere
  13. Incertitudini Dacă să vrei să poţi să fii normal , totul este la îndemâna .
    Saptămână frumoasă îţi doresc !

    RăspundețiȘtergere
  14. "Multumesc" - eu unul il folosesc de fiecare data. Uneori am fost "acuzat" ca exagerez. Oare asa sa fie?
    Seara minunata si o saptamana de top!

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu una sunt mai constienta de defectele mele decat de calitati, care sincer mi se par nesemnificative pe langa cate neajunsuri am....Numai bine SoriN, o saptamana frumoasa si linistita iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  16. (...)"Câţi din noi ne comportăm aşa ? Niciunul cred !"

    EŞTI, doar, pesimist ori nu (mai)ai înCREDERE în noi? ;)

    MULŢUMESC!:)

    RăspundețiȘtergere
  17. :)
    Bun gasit, tuturor!
    si
    Te salut, SoriN-ule!
    Paradoxal, azi ma compliemteaza unul pentru o calitate (iar eu ii replic cu "multumecul" inerent)si tot azi altul ma-njura pentru acelasi lucru, insa vazandu-l ca defect (iar eu ii replic cu "multumescuL inerent)
    :))
    Calitati-defecte
    defecte-calitati.
    Functie de conjunctura, functie de unghiul din care sunt privite, functie de starea emotionala a observatorului etc.

    Fac parte din categoria careia nu-i prea pasa de "complimente" si nici de critici.
    Cu cat te cunosti mai bine, cu atat iti dai seama ca ai in "patrimoniu" si defecte si calitati.
    Indiferent de cat si cati te-ar complimenta, elementele acelea nu se vor schimba, daca tu nu te evaluezi obiectiv in raport cu... si aici intervine marea problema umana.
    :))
    Intram pe alt taram al "paradoxurilor"!
    :)
    O zi faina, tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  18. Tudor acum , nu ştiu , dar câteodtă şi prea mult strică , părerea mea , nu întotdeauna este cqzul .

    RăspundețiȘtergere
  19. Alice aceasta este modestia , normal este să nu-ţi supra-estimezi calităţile şi automat vezi mai bine sau mai multe greşelile .

    RăspundețiȘtergere
  20. Cella de ce , nu este corect , ai scos din context şi ai dat ce înţeles ai vrut. Vorbeam de falsa modestie şi de ce nu suntem toţi aşa (adică falşi) poate m-am exprimat greşit (fapt pentru care îmi cer scuze ) dar continuarea era "de ce ? " şi urma explicaţia . Plecăm tot timpul de pe picior de agalitate în relaţia cu semenii noştri căci suntem semeni într-u raţiune toţi şi abia apoi de la un anumit punct ne diferenţiem .

    RăspundețiȘtergere
  21. Andreri-ule Corect , mi se pare corect să nu îţi însuşeşti toate complimentele mai ales pentru că parte din ele reprezintă interes şi este normal să nu te influenţeze , tot ce contează este autoevaluarea şi propriul interes , dar , asta nu te exonerează de un simplu mulţumesc mai ales când "omul" a investit consideraţie şi deasemenea apreciere chiar dacă e sub forma "apreciez că apreciezi" .


    ATENŢIE !! nu mă refer la cineva anume , vorbesc în general , despre relaţia interumană . Nu vreau şi subliniez ca cineva sa se simtă atins , nu asta este voinţa mea !!

    RăspundețiȘtergere
  22. :)
    Nu ezit si spun: SoriN-ule, eu nu astept nici multumesc, nici f...'n...!
    Mi-e indiferent daca un om imi multumeste ca ii fac un serviciu sau ma-njura ca-i fac un deserviciu (aparent).
    Nu astept gratitudinea celor din jur si nici nu ma intereseaza de ma au la inima precum un junghi.
    "Multumescul" s-a inventat, in opinia mea, ca accesoriu in lumea asa-zis "civilizata". Codul bunelor maniere: chit ca ii esti recunoscator cuiva, chit ca nu, e frumos sa-i spui multumesc.
    Adica ai un paravan dupa care iti ascunzi adevaratele "sentimente".

    "omul a investit consideratie" pentru ca asa a simtit, nu pentru ca tu sa-i fii recunoscator. A fost placerea lui.
    Spre exemplu: eu ofer locul unei doamne in varsta intr-un mijloc de transport in comun. Nu il ofer pentru a o determina pe ea sa-mi fie recunoscatoare, ci pentru ca asa simt eu ca e bine sa procedez.
    Ca ea se simte indatorata si vrea sa ma "recompenseze" sau sa-mi arate bucuria, o poate face si printr-un zambet, sau daca isi asterne pe fata bucuria ca nu mai trebuie sa stea in picioare!
    Daca nu are chef sa-mi spuna nimic, sa nu faca niciun gest, nu ma supar.
    Este dreptul ei de a aprecia un gest sau nu pe care eu l-am facut benevol, fara sa am ceva in schimb.

    ... dar poate io sunt "dus cu plutaaaa"!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Bună SoriN!
    Cred că un simplu ”Mulțumesc”
    așa cum spui tu face mult..
    O săptămână plină de bucuri!

    RăspundețiȘtergere
  24. Dacă mi se face un compliment care mi se pare onest şi sincer, spun mulţumesc şi trec mai departe. Mă irită cei care, după ce i-ai complimentat, cerşesc o măsură în plus.

    "Chiar îţi place comentariul meu? Mi-a mai spus cineva că observaţiile mele sunt uluitoare (tu i-ai spus doar că o anumită observaţie a surprins un aspect interesant) dar nu credeam că şi tu eşti de aceeaşi părere. Georgescule, uite, Arcadia zice că-s genială!"

    Pe de altă parte, nici n-o să mulţumesc zâmbind şi umflându-mă-n pene când cineva spune despre clătita mea, cam dubioasă şi cam arsă, că e cea mai gustoasă şi cea mai frumoasă din întreaga galaxie.

    Există o măsură în toate. :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Multumesc din suflet pentru apreciere si pentru frumosul din tine.
    Clipe de ragaz si iubire, asta-ti doresc.

    Namaste

    RăspundețiȘtergere
  26. Un articol extrem de interesant.
    Cred ca asta este ceva specific celor crescuti intr-o familie educata si atenta cu relatiile de familie.
    Pe mine niciodata nu ma complimenta nimeni, desi imi faceam singur jucariile, si inventam fel si fel de prostii copilaresti nu ma baga nimeni in seama din familie...doar cand ma certau.
    Acum ceva timp am facut la cineva un cutit si cand a venit dupa el a inceput sa ma laude..incat am inceput sa ma simt rusinat.. am lasat capul in jos si cred ca rosisem..desi am aproape 40 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  27. Pentru toţi cei ce şi-au spus punctul de vedere aici :
    Probabil eu am greşit sau mă comport altfel decât normal , asta este concluzia la care am ajuns .
    Eu unul procedez aşa : niciodată , dar niciodată nu aştept mulţumiri , ba chiar mă simt stânjenit , nu fac nimic , dar nimic aşteptând gratitudine , ba chiar prefer anonimatul dar pe de altă parte în momentul când cineva face ceva pentru mine , orice , mă simt obligat să mulţumesc adesea mult prea mult , poate greşesc nu zic ba , dar aşa simt şi aşa vreau .
    Acest punct de vedere am ţinut să-l reliefez aici dar probabil m-am exprimat greşit .

    RăspundețiȘtergere
  28. :)
    SoriN-ule, nu ai gresit cu absolut nimic.
    Ceea ce tu ai simtit nevoia sa explici s-a inteles.
    Numai ca noi, cititorii, am simtit nevoia (cum era si firesc) sa spunem si cum procedam sau gandim noi.
    Fiecare si-a expus felul in care se manifesta intr-o astfel de circumstanta.
    Nimic nu este "normal" sau "anormal".
    Nu putem imbratisa toti aceiasi gandire, aceiasi metoda.

    In general, oamenii devin dependenti de aceste complimente si "multumescuri", iar cand nu le mai primesc, la un moment dat, devin foarte frustrati si recalcitranti sau isi pierd increderea in ei.

    Pe o duduie am complimentat-o intr-o circumstanta in care merita complimentata. A fost bucuroasa si s-a straduit sa gaseasca cele mai frumoase cuvinte pentru a-si arata gratitudinea.
    Mi-am zis: ce suflet frumos, ce om deosebit, cata frumusete interioara.
    In alta circumstanta am criticat-o, cu aceiasi masura cu care am complimentat-o cu ceva zile in urma!
    Nici nu vrei sa stii ce a fost la gura acelei dudui, ce monstruozitati au putut iesi din fiinta aceea, ce parea angelica, cand urechile nu i-au mai fost gadilate!
    Testul cel mai bun este lauda-lauda-lauda-critica pentru a scoate "interiorul" unui om la suprafata.
    :)
    Societatea ne-a-nvatat sa fim "bine crescuti" in a ne manifesta recunostinta in fata complimentelor, dar in fata criticilor... e un hau in educatie!

    Mi-a placut subiectul si mi-au placut si comentariile.
    O seara faina, tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  29. e atât de mică destanța între normalitate și aroganță în această situație încât trebuie să fii foarte atent în ceea ce privește tonul pe care spui mulțumesc.

    RăspundețiȘtergere
  30. Se spune ca e o calitate sa stii sa faci un compliment. Eu cred ca e o virtute aproape sa stii sa-l primesti...
    Sa ai o zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  31. Eu nu stiu sa primesc un compliment, fie el meritat, fie nu... De fiecare data ma fastacesc si nu stiu ce sa spun. Acel "multumesc" mi se pare parca prea putin... Mi se pare destul de ciudat pentru ca in mod normal n-am nicio problema in exprimare si-mi vin cuvintele destul de usor. Insa sunt anumite situatii in care pur si simplu ma parasesc complet. :)

    RăspundețiȘtergere
  32. Unii isi privesc in special calitatile..altii defectele. Pana la urma interactioneaza propria noastra imagine despre noi..increderea in sine cum spunea si Andrei..aspect in care ii admir pe americani..insa si aceasta incredere terbuie sa aiba o masura..sa nu te crezi inferior altora..dar nici superior..toti suntem cu bune si rele. Cat despre complimente...depinde ce se ascunde dincolo de ele..

    RăspundețiȘtergere
  33. modestia este o calitate deosebita si apreciata dar modestia exagerata este un defect.
    În urma cu 10 ani, când m-am stabilit în Germania, primul curs ce mi-a fost recomandat sa-l urmez(dupa cel de învatare a limbii germane) a fost "sa stii care-ti sunt calitatile si sa le folosesti într-un CV"
    Românii erau deja cunoscuti ca exagerat de modesti si greu mi-a fost sa înteleg la ce este bun acest curs. Dar adevarul este ca un manager nu are timp sa te cunoasca, deci se bazeaza pe impresia pe care o faci la prima vedere si pe CV pe care-l prezinti; am trebuit sa învat sa-mi recunosc singura meritele, altfel nu as fi avut nicio sansa profesionala. Dar cel mai important este sa-ti expui calitatile si sa nu minti, pentru ca daca esti prins cu minciuna, nu ti se mai acorda nicio sansa!

    RăspundețiȘtergere
  34. Imi place cum ai punctat acest articol. Ar trebui sa trag ceva invataminte din el.
    Cum spunea si AnderaY, nici eu nu prea stiu sa primesc complimente. Ma fastacesc instantaneu. Imi trebuie ceva timp sa-mi revin... Nu ezit sa spun "multumesc" dar se vede cu ochiul liber ca-s pierduta, fastacita. :)

    RăspundețiȘtergere

>