Puterea asteptarilor

   

 Cu sigurantă  ati auzit  despre legenda regelui Pygmalion.

   Legenda  are un happy – end, regele trăind alături de frumoasa lui pană la adânci bătrâneti.
Dar alături de această frumoasă poveste, vin in completare cu povestirea unui experiment.

 Iată legenda :
Se spune că într-un oraş din Cipru trăia cândva, demult, pe vremea când zeii se mai coborau încă printre muritori, un rege, Pigmalion. Frumosul tânăr sculpta din marmură sau fildeş, din piatră sau din lemn, chipuri de zei şi de oameni.

   Pigmalion avea  casă mare şi frumoasă, grădini cu pomi roditori şi flori înmiresmate.    Avea şi câţiva sclavi, dar nu avea soţie. O mulţime de fete ar fi vrut să se mărite cu el, o mulţime de mame cu fete de măritat îl pofteau mereu pe la petrecerile lor, dar el rămânea de o parte.

    Sculptorul visa o fiinţă pură, gingaşă, devotată, pe care să o iubească şi care să îl iubească pentru toată viaţa. Fetele pe care le vedea el puseseră privirile îndrăzneţe şi vorba gălăgioasă în locul graţiei şi sfielii, înlocuiseră virtutea şi credinţa cu uşurătatea şi nestatornicia, modestia cu straie deşucheate şi dansuri zgomotoase.

   Într-o zi regele începu să cioplească din fildeş o copilă aşa cum visa el. Lucră şi zi şi noapte  şi rămase uimit când isprăvi, căci fata pe care o dăltuise era mai frumoasă decât în visul său. Îi cumpără veşminte şi giuvaere, o înconjură cu flori, ba chiar îi puse şi un nume, Galateea. De bucurie şi de dragul ei, regele făcea acum lucruri şi mai frumoase, fără pereche de frumoase.

    La sosirea primăverii, pe când oamenii începuseră sărbătoarea zeiţei Afrodita, Pigmalion se duse la altarul de marmură al zeiţei, îi aduse o jertfă bogată şi o rugă să o însufleţească pe Galateea. Apoi o luă la fugă către casă.

    Galateea era tot pe soclu, frumoasă şi neînsufleţită. Atunci artistul, cuprins de dor, o luă în braţe şi  îi şopti vorbe de dragoste şi credinţă. Îi spuse că vrea să fie soţia lui, că numai pe ea o poartă în suflet.

    În timp ce îi spunea vorbe înflăcărate, simţi că inima ei începe să bată. Pielea ei se făcu mai moale ca mătasea, deschise ochii albaştri ca floarea de cicoare , cosiţele aurii îi unduiră când se mişcă şi îi cuprinse gâtul cu braţele. Pigmalion o ridică în braţe şi începu să strige din tot sufletul mulţumiri către zeiţa Afrodita, care îi dăduse suflet statuii create de el.

     Au făcut o nuntă mare, la care au venit mulţimea din Cipru, artiştii din toată Elada, ba chiar şi Afrodita cu fiul ei, Eros. Si au trăit împreună ani mulţi şi fericiţi, ocrotiţi de   Afrodita, ocrotiţi de iubirea pe care şi-au păstrat-o neştirbită. Fiul lor, regele Pafos, a clădit oraşul cu acelaşi nume, iar în el a construit cel mai frumos templu al zeiţei, templu care ei i-a fost cel mai drag.

 Sursa  acestui fragment aici

 Cu sigurantă  ati auzit măcar odată despre efectul Pygmalion.

Experimentul faimos a lui Rosenthal explică:
 într-o şcoală elementară, s-au ales la întâmplare câţiva copii obişnuiţi, despre care, li s-a comunicat profesorilor că au un IQ peste medie, că aceşti copii sunt extraordinari.

Aceşti copii, au devenit în decurs de un an cei mai buni copii din şcoală.

Cum a fost posibil, că nişte copii obişnuiţi să aibă astfel de rezultate remarcabile?

Profesorii s-au comportat cu aceşti copii că şi cu nişte copii geniali, iar rezultatele au fost ale unor copii geniali !!!Success Fortune Cookie

Tendinţa fiinţei umane e să pună etichete: “ăla e deştept, ăla e mai prostuţ, ăla e frumos, ăla e egoist..” Aceste etichete sunt puse, binenţeles, prin prisma propriilor trăiri, experienţe, valori, credinţe. Profesorii au pus şi în acest caz, o eticheta. Aceea că, aceşti copii erau geniali. Această interpretare, a determinat că nişte copii obişnuiţi să aibă un comportament de învăţare peste medie.

Efectul Pygmalion împreună cu experimentul de mai sus, este o adevărată lecţie de viaţă.

De fapt, efectul Pygmalion vorbeşte despre dorinţa de a vedea ce e mai bun în oameni. Vorbeşte despre aşteptările noastre şi felul în care putem înfluienta  comportamentului celor din jurul nostru. Şi nu vorbeşte despre laude ocazionale. Şi aici e puterea acestui efect.

Efectul Pygmalion este folosit în companiile multinaţionale. Dar acesta poate fi folosit cu succes şi in relaţiile interumane , mai ales în familie, unde interacţiunea este mult mai intensă datorită timpului îndelungat petrecut împreună. Este esenţial, fără a induce ideea de manipulare .Crezi în ei, le arăţi asta şi le-o spui.


În familie, relaţiile se îmbunătăţesc, crescând astfel armonia şi echilibrul.
In cazul copiilor, rezultatele sunt sunt de-a dreptul fascinante.



Tu ai folosit vreodată EFECTUL PYGMALION?

Sursa imaginii aici

Recomandare

"Articolul participă la  jocul "Bună dimineaţa soare"! Dacă doreşti să participi ,te poti inscrie aici !