La prima vedere

Desi mereu în umbra calului, ruda sa apropiată, măgarul a păşit umil dar sigur prin istorie.
Măgarul  a fost perceput  de români strict prin prisma pe care aceştia interpretau comportamentul său. De câte ori nu am auzit: -Măgarule!, -Nu fi măgar,-Ce măgărie!, şi lista ar putea continua.
Epitetul peiorativ „măgarule” este unul fals, care nu are nimic de aface cu acest modest văr al cailor şi zebrelor.
Figura măgarului in folclorul românesc vechi, este lipsită însă de conotaţii strict benefice sau malefice, deşi are  imaginea unui animal christic.

In Evul Mediu european, măgarul, alături de ţap a avut parte de o imagine de-a dreptul satanică, deoarece era perceput ca imagine simbol a sexualităţii deşănţate.

Expresia „urechi de măgar” provine tot din Antichitate, de la legenda în care zeul Apollo i-a schimbat urechile regelui Midas în urechi de măgar pentru vina acestuia de a fi preferat cântecul naiului în detrimentul muzicii celeste din templul de la Delphi.
In Orientul Apropiat pedeapsa pentru femeile adultere consta în dezbrăcarea lor şi legarea pe spinarea unui măgar. Nici alchimiştii nu l-au privit mai bine, pentru ei măgarul reprezentând diavolul cu trei capete, unul reprezentând sulful, celălalt sarea, şi ultimul mercurul. Cele trei principii materiale ale naturii interioare ale fiinţei încăpăţânate.

In religia hinduistă, măgarul nu era călărit doar de divinităţi funeste precum Nairrita, paznicul ţinutului morţilor. Demonul Dhenuka avea şi el chip de măgar.
Dar în anumite tradiţii măgarul are un rol benefic si chiar sacru uneori. În cultul lui Apollo de la Delphi, preoţii sacrificau măgari. Un măgar purta cufărul ce-i servise drept leagăn lui Dionysos, iar imaginea măgarului purtător de taine nu este deloc una izolată.
Măgarul a fost şi el prezent în iesle, martor mut la miracolul naşterii Mântuitorului .




Actul Mântuitorului de a intra călare pe măgar reprezintă grandoarea şi puterea infinită a divinului, camuflată superb în gestul smerit al deplasării pe un animal modest.
în China străveche, nemuritorii erau adesea menţionaţi deplasându-se pe măgari albi.
 
In credinţele noastre populare, măgarul este unul dintre animalele care nu se sperie de diavoli, ba chiar pornesc să-i atace fără frică, deoarece se ştiu protejaţi de crucea de pe spinare.
Autorul Atanasie M. Marinescu scoate în evidenţă că „dacii purtau pe steagul lor de luptă un cap de măgar, pe lângă cel de balaur”, iar „tracii puneau cranii de măgari la hotarele ţarinilor, împotriva fulgerelor şi grindinei”.
 
                                                                                                                                                                                                                                             
   Aceste animale au o frumuseţe caracteristică numai lor, sunt blânzi, sunt  mai inteligenţi decât ni se par,mânjii de măgar au o gingăşie şi drăgălăşenie irezistibilă. 

Multe şanse să întâlniţi măgăruşi sunt prin Dobrogea sau în unele sate montane,o mangaiere si interacţiunea cu ei aduce garantat bucurie pentru cei cu suflet de copil, indiferent de vârstă !

* * *

Recomandare

"Articolul participă la  jocul "Buna dimineata soare"! Dacă doreşti să participi , IULISA îţi dă mai multe detalii!.