Fie ca bucuriile şi gândurile bune ale prezentului să-ţi devină amintirile frumoase ale viitorului

luni, 29 aprilie 2013

Moralitatea, în brațele cui?



Christopher Hitchens afirma că literatura unuia ca Shakespeare e o sursă mult mai profundă de lecţii morale decât cărţile "sfinte".
Iată şi 2 citate legate de subiect:
"Cei care cred că există vreo legatură între etică şi religie înca sunt abia la începutul drumului.. şi după mii de ani tot acolo sunt"
"Religia se termină şi începe filosofia tot aşa cum astrologia se termină şi începe astronomia"

  Funcţionează religia ca sursă a moralităţii?
  Poate te întrebi de ce aduc vorba de religie.
la baza sistemului nostru de valori  stau ideile noastre despre bine şi rău.
 Ai să spui probabil, că am o problemă  pe temă religioasă. Dar,  pentru că nu îmi plac jumătățile de măsură și apreciez originalitatea. Ori ești, ori nu ești.
Dar nu ma pot deghiza. 

  Eu îmi Ofer șansa să devin moral prin propriile forțe și nu condiționat de ceva sau altceva. 
  Sunt eu  însumi, liber şi curat . Acesta este motivul pentru care nu încurajez religiozitatea, deși o fac din alte motive, cum ar fi speranța și liniștea interioară pe care ți-o poate oferi dacă știi să ajungi la nucleul din interior. Dar în punctul în care îți fură libertatea și te blochează într-un singur loc, mă opresc.  
  Nu mă gândesc să nu fac rău pentru că mă pedepsește Cel de Sus. 
  Gândesc în schimb la consecințele răului meu și dacă se merită să îl fac.
  Numai așa poți ajunge responsabil pentru faptele tale și poți crește.
  Cineva  spunea adesea, în mod ironic: „Nu vreau să fac rău ca apoi să mă duc la biserică”. Știu,  asta înseamnă oare: mai întâi faci rău, asta în cazul în care nu te poți abține, și apoi mergi să te rogi pentru a căpăta iertare. Nu de la cel căruia i-ai făcut rău, ci de la entitatea divină. Dar ce rost are toată mișcarea această teatrală? Pe cine ajută? Pe nimeni? Atunci de ce o faci?
  Moralitatea devine deci o etichetă pentru un concept, nu o lege absolută.
  Diferenţa între abordarea religioasă şi abordarea umanistă e că  religia se bazează pe un cod moral, universal valabil, pe când abordarea umanistă se bazează pe principii morale.
  Codul dictează în mod absolut ceea ce e rău sau bine ("să nu minţi")
   Principiile morale spun că o acţiune poate fi bună sau rea, în funcţie de situaţie.

Oricare ar fi concluzia la care s-ar ajunge, fii un  devotat educaţiei prin flerul iubirii ce ţi-e crez!



***


 pacat

 confuzie

 fanatism

 moralitate

 optimism

fii tu insuti

***


Monday Seven este un editorial, săptămânal, publicat în fiecare zi de luni pe MWB! Urmând o schemă simplă , 7 zile-7 imagini- 7 cuvinte.

3 comentarii:

  1. Interesant articol. O zi plăcută! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte bun text. Cine-l pricepe e binecuvantat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ceea ce spui aici e cât se poate firesc. Fără a nega meritul religiei, este clar că această etapă din dezvoltarea omenirii e depăşită. Ea s-a potrivit unei epoci, a fost corelată cu nivelul de înţelegere, de educaţie şi de trezire a conştiinţei individului. Deşi sună a SF sau a pc-game, se observă că omenirea trece la "next level".
    S-a atins "masa critică", adică acel număr de indivizi transformaţi (treziţi, upgradaţi etc) care pot trage după ei şi restul populaţiei. Ei vor vorbi, vor scrie, în fine, vor găsi modalităţi de a împărtăşi aceste lucruri, prin diverse medii, contribuind la "trezirea" celorlalţi.
    La fel ca tine, prin intermediul aceastei postări.
    :)

    RăspundețiȘtergere

>