Categorii

sâmbătă, 2 iulie 2011

Fii tu însuţi !

     Aproape întotdeauna între esenţă şi aparentă există o diferenţă care la un moment dat iese la suprafaţă .Ar putea fi numită prefăcătorie sau nehotărâre sau pur şi simplu timiditate , aceasta fiind scuza cea mai la îndemână .
    Cel mai uşor vizibil este aparentul acesta fiind la suprafaţă tot timpul şi este caracterizat de nerăbdare datorată faptului că nu vedem esenţa motivând vulnerabilitatea faptuui de a fi noi înşine , mintea adesea necunoscând alte frontiere decât pe cele pe care le stabilim şi în interiorul cărora ne ascundem . Suntem poate sinceri şi asta ne onorează dar esenţa este în fiecare fapt înafara comportamentului instinctual.
   Dacă cineva ţi-ar spune cât de perfect şi înţelegător este te-ai raporta aşa de mult la el încât te-ai simţi  prin comparaţie mult mai puţin , asemeni unui joc al cărui rol aparent nu este cum ar trebui să fie ci doar ceea ce trebuie şi asta datorită respectului pentru semeni .

Întreb : dacă am spune ceva despre noi de care nu se ştie am fi mai puţin plăcuţi ?



Pentru destindere Bolero , flori şi multă înţelepciune




39 de comentarii:

  1. depinde si de natura acelui lucru nestiut...
    depinde de raportul in care ne gasim fata de acea persoana...
    in mod cert perceptia celuilat vis-a-vis de noi nu are cum sa ramana la fel...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pandhora

    Bun , deci dacă un lucru neştiut ar fi scos la iveală am deveni alţi oameni ?
    Probabil acel lucru ar schimba ceva în cunoaşterea trecutului dar percepţia prezentului ar trebui să rămână aproximativ la fel pentru că nu se datorează trecutului ci de multe ori acţiunilor relativ recente , funcţie de momentul de la care începe cunoştinţa , pentru că dacă la momentul de la care începe cunoştinţa acel fapt era cunoscut influenţa prietenia .
    Mă gândesc ca dacă faptul a avut loc între aceste evenimente , atunci şi doar atunci ar putea influenţa iar dacă s-a petrecut înainte , nu .
    Toate acestea sunt de fapt relative şi nu se pot atribui personal deoarece sunt o multitudine de cauze , motive şi efecte... în funcţie de fiecare .

    RăspundețiȘtergere
  3. Zodrac

    Mai mult sau mai puţin în funcţie de caracterul fiecăruia , în funcţie de importanţa cunoştinţei .

    RăspundețiȘtergere
  4. Depinde de importanta acelui lucru nestiut.

    RăspundețiȘtergere
  5. iti ratezi viata daca nu esti tu insuti

    RăspundețiȘtergere
  6. Intotdeauna am optat pentru a fi tu insuti, chiar daca societatea din jurul nostru nu ne lasa, am incercat ca in cea mai mare parte sa fiu eu insumi, si ma simt bine. Parerea mea, nu trebuie sa tinem cont de aparente, pentru ca asa cum stim cu totii, aparentele inseala, prin imbracaminte dar si prin comportament.
    CONTINUA SA FII TU INSUTI SI VEI FI MULTUMIT!

    RăspundețiȘtergere
  7. Depinde ce spui, cum spune Pandhora.

    Dar e bine ca lumea sa ne stie asa cum suntem, cu bune si rele, sa ne judece (fiecare dupa etaloanele lui!) si mai ales sa spuna ce crede! Comunicarea poate rezolva multe probleme!

    RăspundețiȘtergere
  8. Viziunea mea asupra omului nou este cea a rebelului aflat in cautarea sinelui, a fetei lui adevarate. Un om pregatit sa arunce toate mastile, toate caracterele prefabricate, toata ipocrizia, gata sa arate lumii cine este el cu adevarat. Si daca va fi iubit sau condamnat, respectat sau huiduit, incoronat sau crucificat, pentru el va fi acelasi lucru, fiindca a fi tu insuti este cea mai mare binecuvantare a existentei. Un om adevarat, sincer, care cunoaste iubirea si compasiunea intelege ca oamenii sunt orbi, incostienti, cu spiritul adormit.
    OSHO

    RăspundețiȘtergere
  9. Fiecare om reacţionează în felul lui...

    RăspundețiȘtergere
  10. Avem tendinta, prin natura creativa a fiintei umane, sa-l cream si paracream pe "celalalt eu" in noi pana la sfarsitul vietii... Si cu ce ne alegem? "Eul" nostru initial aproape ca ar disparea strivit de povara "Eului" nou creat ori cele doua ar fuziona ... in sistemul "2in 1"... Apoi eu ma straduiesc sa joc si acest rol dublu in speranta ca celalalt va prinde ideea si se va transforma in fluture asa cum imi doresc, dar daca el nu are nicio afinitate pentru imaginea-n oglinda pe care ma omor s-o construiesc, ce ma astept sa obtin?! Din punctul meu de vedere o mare deziluzie, ma dezamagesc pe mine insami ca n-am fost capabila sa ... sau sa... Dar, la urma urmei, nu iubim o persoana tocmai pentru ceea ce este?!? "Il iubesc pentru ca este exact ceea ce/ cum imi doream sa fie"... parc-asa spunem atunci cand ne-ndragostim sau .... nu?! :)Si daca sunt eu si el asa cum imi doresc sa fie... ce nevoie mai am de celalalt eu? Nu caut oare in persoana iubita exact ceea ce nu sunt sau ce nu reusesc dar mi-as fi dorit sa fiu? Cum ramane cu legea compensatiei?!?

    RăspundețiȘtergere
  11. Diferenta mare dintre esenta si aparenta nu ne spune decat ca e lunga calea pana la a fii tu insuti. Sa te arati altfel decat esti inseamna sa nu ai incredere in sine, sa fii vulnerabil si sa te raportezi pe tine la asteptarile celorlalti. Cand cauti mereu sa corespunzi asteptarilor care nu sunt ale tale nu mai ai cum sa fii tu insuti.
    Ceea ce ne deranjeaza la alta persoana nu este altceva decat problema nostra in oglinda.
    Sa fii tu insuti presupune sa-ti fii fidel tie, raportarea nu-ti da decat o idee asupra nivelului la care te situezi.
    Imaginea formata despre altii este imaginea trecuta prin filtrul propriilor valori, este nereala pentru ca este subiectiva. Dar asa functionam.
    Daca cineva declara ca este intelept, dar, conform propriului sistem de evaluare consider declaratia neadevarata, raportarea nu face decat sa situez ceea ce cred deasupra, sub sau in acord cu declaratia. Dar nu o voi lua de buna.
    Toate astea daca reusesti sa fii tu insuti.
    Discrepanta mare intre adevar si aparenta nu face decat sa avem in fata o persoana vulnerabila, intr-un continuu razboi intern, fara forma si continut, doar cu continuturi imprumutate.
    Vorba aia e foarte buna: 'cine se aseamana se aduna". De aceea ajungem sa avem prieteni comuni :)
    Ceea ce ma poate indeparta de imaginea creata despre cineva sunt faptele de natura penala si respectarea unor continuturi din sistemul meu de valori intr-o alta proportie, total diferita.
    In rest, fiecare are dreptul la intimitate, si daca declaram ca stim totul despre noi insine ar trebuie sa purtam titlul de maestri. Si nu-l avem.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cristi Da , aşa este , ai dreptate !

    RăspundețiȘtergere
  13. Raul De acord cu punctul tău de vedere dar sună bine doar ca îndemn pentru că nu respectăm şi nu procedăm aşa . Tot timpul ne raportăm la o scară a valorilor , dealtfel destul de apropiată realităţii , în funcţie de conjuncturi şi circumstanţe .

    RăspundețiȘtergere
  14. Lumi
    Ipotetic vorbind , dacă am trăi într-o societate în care fiecare ar fi el însuşi nu ştiu dacă ar fi neaparat mai bine. Tocmai deaceea o vorbă din popor ne sfătuieşte să "ne dăm unul după celălalt" şi cei care nu vor lăsa niciodată doar aceeia sunt cei care sunt ei însusi si nici atunci nu este sigur . Oricât am vrea să fim noi înşine eu cred că tot vom mai lăsa loc interpretărilor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Dan ai dreptate , mi se pare normal sa depindă ce spui şi chiar ce ascunzi şi va depinde de aceste două variante tot timpul , ideal ar fi să nu depindă .

    RăspundețiȘtergere
  16. Eul social e diferit de eul personal,pt ca in societate cred ca fiecare incercam sa fim cat se poate de buni, intr-adevar cred ca e mare lucru sa poti sa arati lumii adevaratul tau Eu,dar trebuie mai intai de toate sa stii care e!cum poti afla adevaratul tau eu?Cand intreaga ta fiinta e compusa din intrebari,enigme,extreme,oscilatii?

    RăspundețiȘtergere
  17. Anonim omul de azi , cel pe care îl caracterizezi , mie-mi pare ceva mai diferit faţă de cum îl vezi tu şi nu ipocrit ci mai degarabă introvertit.

    RăspundețiȘtergere
  18. Cătălin da , pentru că deaceea avem caractere .

    RăspundețiȘtergere
  19. A fi tu insuti este un "must have", ca sa spun asa. Bine, uneori este bine sa cosmetizam acel fel de a fi, in functie de locatie, companie, etc.
    Eu am un caracter destul de puternic si oricat as incerca sa cosmetizez nu prea imi iese. Unele retineri am, normal. :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Delia spui că iubim o persoană pentru ceea ce este si că ne modelăm sau îl modelăm după chipul şi asemănarea dorinţelor noastre . Bun şi atunci întreb din nou : dacă am spune ceva despre noi de care nu se ştie am fi mai puţin plăcuţi ? sau dacă el ar spune despre el l-am mai place la fel de mult ?

    RăspundețiȘtergere
  21. Cleo foarte clar ai descris eul în raport cu comunitatea , sunt de acord şi nu mai am ce completa . Adevărul este că a fi tu însuţi este doar un slogan , are sens diferit decât cel ad litteram pentru că este necesară modelarea continuă pentru încadrarea în normele societăţii fără de care am fi un amalgam de personalităţi atât de stricte încâţ relaţionarea ar fi aproape imposibilă .

    RăspundețiȘtergere
  22. Iulisa în fiecare există două sau poate chiar mai multe euri singurul teoretic adevărat este cel interior , nemodificat , cu care te confrunţi în luarea oricărei decizii şi pe care teoretic îl ştii doar tu în întregime , Dezvăluirea acestuia ar duce la necomcordanţe si probabile schimbări de atitudine , cred eu , dar nu este regulă . Depinde de foarte mulţi factori .

    RăspundețiȘtergere
  23. Lillee este bine să ai un caracter puternic exceptând cazurile în care trebuie să-l adaptezi dar poţi depăşi situatia dacă asta-ţi doreşti .

    RăspundețiȘtergere
  24. Acuma mai depinde si de care "tu" vorbim. Ca acasa mai manânci cu mâna si în public "nu se cade" e una si se accepta. Dar sa zâmbesti mereu, sa pari ceva si sa fii altceva în realitate, un pervers mincinos care calca oameni, destine, principii, asta e grav. Si astia sunt din ce în ce mai multi, cum era vorba aia? Mama lor e mereu gravida!

    RăspundețiȘtergere
  25. Dacă reuşim să respectăm adevarul si să-l inţelegem atunci vom putea iubi la fel de mult persoana care vine spre noi reuşind astfel să ne ascultăm si inima si sa trecem peste lucruri mai putin placute

    RăspundețiȘtergere
  26. intr-un tarziu am inteles ca a fi eu insami e un act de curaj. un proces de automintire e o adevarata greutate. nu l-am incercat, pentru ca nu am fost capabila s-o fac. da, daca as spune ceva despre mine, un lucru nestiut sau nepotrivit intr-un anumit context, e posibil sa fiu placuta mai putin ori deloc. nu mi-ar pasa prea mult de parerea celorlalti, pentru ca nu-i pot pretinde vietii, dar lumii sa imi raspunda sau sa imi dea mai mult decat poate. nu-mi plac usile false si le evit, cu pierderile specifice. prefer anumite usi care par invizibile pentru multi dintre noi. neadevarul se intoarce mereu impotriva atunci cand este folosit. cu bune si cu rele, cativa oameni imi sunt aproape. si eu le sunt aproape. nimeni nu este perfect, iar recunoasterea imperfectiunilor face dovada unor procese sufletesti. de pe urma lor se declanseaza sau nu actiuni sau sentimente. e firesc ca sentimentele se completeaza sau se resping in functie de situatie. pentru oameni, acest lucru e normal...nu mi-as dori niciodata ca eul meu sa devina o unealta a instinctelor si a inconstientului negativ, ci mi-as dori ca adevarul sa fie drumul spre cunoastere.

    RăspundețiȘtergere
  27. Si eu traiesc cu dilema faptului ca la scoala si la bunici copilul meu este incurajat sa fie in rand cu altii, ca asa e mai bine si pentru asta trebuie sa faca lucruri care poate nu-i stau in fire, in timp ce eu ma chinui s-o invat ca nu e rau sa fii diferit, atata vreme cat esti tu insati si ca nu trebuie sa schimbe nimic din ceea ce simte ea ca o reprezinta.
    Iar ca raspuns la intrebarea lansata, trebuie sa gasim in noi resursele de a ne accepta asa cum suntem, cu bune si cu rele, ca nimeni nu e perfect. Poate se numeste toleranta, poate se numeste respect sau poate doar intelegere. Nu trebuie sa ajungem sa ne cerem scuze pentru ca suntem noi insine si ne comportam ca atare. Cei care aleg sa se "camufleze" au o existenta mult mai trista.

    RăspundețiȘtergere
  28. Cugetand putin asupra cuvintelor
    E foarte dificil, daca nu chiar imposibil sa fii in toate situatiile tu insuti.. E foarte normal sa adoptam o multime de masti pentru diferite situatii.. Insa eu cred ca in sinea sa, fiecare dintre noi stie de fapt cine este.... cred ca lucrurile sunt foarte simple...

    RăspundețiȘtergere
  29. Dacă aflu că eşti criminal în serie, se prea poate ca spunându-mi adevărul s-o iau la fugă ca o gazelă prin stepă :D
    Dar dacă e vorba de lucruri care te fac la fel de uman ca mine, care mă ascund de teama respingerii, se prea poate ca asta să ne apropie.
    Nu putem generaliza, sunt situaţii atât de particulare...

    RăspundețiȘtergere
  30. Adevarul ne elibereaza, sau nu?Depinde de adevar.Oamenii si noi alaturi de ei evident, nu sunt dispusi sa alfe adevarul gol golut , ala relativ .Ei vor sa auda cea ce vor sa auda .Si atunci la ce bun atata adevar daca oricum nu e apreciat ?Cunosc putin oameni care accepta si aun adevar spus pe jumatate dar unul trantit in ochi?.

    RăspundețiȘtergere
  31. Sigur ca n-ar mai fi la fel. Oamenii ne percep ca o proiectie a ceea ce suntem de fapt, o proiectie in propria lor oglinda de cunostiinte, experiente, etc. Daca i-ai spune ceva ce nu stia, ar fi ca si cum ai lua o piesa de domino dintr-un lant bine aranjat.

    RăspundețiȘtergere
  32. :)
    Bun regasit!

    Mai intai de toate ar trebui sa stim cine suntem si cum suntem, de cele mai multe ori sapiensul nu cunoaste nici un sfert din ceea ce este.
    Apoi nu trebuie sa omitem faptul ca desi suntem aceiasi persoana, in acelasi context, insa cu persoane diferite, ne manifestam diferit... ceea ce inseamna ca nu suntem falsi, ci ca actiunile noastre sunt "dependente" si de celalalt.

    Daca spunem acelasi lucru unui numar n de persoane, fiecare dintre acele persoane va intelege diferit, functie de foarte multe aspecte ce tin atat de mental cat si de emotional.

    :)
    Daca cineva mi-ar spune "cat de perfect si intelegator este", as pufni in ras!
    :)
    Fiecare om are o limita in toate.

    RăspundețiȘtergere
  33. Cum adica daca am spune ceva despre noi care nu se stie?
    Depinde cui ii spui. Cat de bine te cunoaste persoana, cat te accepta, ce intimitati sunt intre voi.
    Daca ii spun unui tip pe care il intalnesc pentru prima data ca nu-mi doresc copii, o sa zica ca sunt nebuna,probabil.
    Daca ii spun celei mai bune prietene, ma va intelege si eventual vom discuta lejer despre subiect

    RăspundețiȘtergere
  34. Hapi2233
    Nu , nu acesta este sensul întrebării . Se referă la modul general atunci când cineva , oricine , ştie ceva despre tine , orice , sau poate crede că totul , dar ai ceva ascuns pe care dacă-l spui rămâi acelaşi om în ochii lui sau nu ?
    Bine , în felul ăsta revenim la aceeiaşi întrebare . Sa zicem că ceea ce ai putea să-i spui ar putea răsturna imaginea ce-o are despre tine . Atunci ai mai putea fi la fel de plăcută-n ochii lui ?

    Este de fapt o întrebare retorică , pentru că un răspuns depinde de foarte mulţi factori şi în funcţie de fiecare există multe variabile .

    RăspundețiȘtergere
  35. Am inteles acum
    La un moment dat cand eram inca foarte tanara si proasta ca in telenovelele mexicane, m-am cuplat cu cel mai bun prieten al fostului iubit. Nu aveam sentimente pentru acest "prieten" , imprejurarile ne-au adus impreuna si am rezistat asa, vreo 6 luni. Apoi ne-am despartit de comun acord, n-aveam catel, pisica si nici sentimente de impartit
    Fostul (prim iubit) a aflat adevarul mai tarziu chiar de la mine si m-a iertat . De mentionat ca la vremea in care eu schimbasem macazul, el s-ar fi impacat cu mine. Si poate ca si eu , numai ca existenta noastra impreuna n-a fost usoara

    Suntem cei mai buni prieteni si acum. Erotismul a trecut demult, fiecare avem un partener stabil, asa ca nu se pune problema de...derapare

    RăspundețiȘtergere
  36. FII TU INSUTI !
    http://www.youtube.com/watch?v=ZtixMLa_9to

    RăspundețiȘtergere