Speranţe

             Nu sunt moralist şi nici deţinătorul adevărului absolut , dar pot observa  cum visele oamenilor sunt călcate de şenilele catifelate ale maşinăriei corporatiste . Mulţi oameni care şi-ar fi dorit să facă şi altceva , să plece , să rămână , să o ia de la zero termină prin a amâna aceste planuri în ideea că vor veni şi zile bune sau doar ceva mai bune .Aşteaptă, aşteaptă şi tot aşteaptă , lunile trec , rutina devine din ce în ce mai apăsătoare şi în cele din urmă realizează că "life ia a beach" . Sunt numai ei cu ei singuri, ei pentru ei la fel de singuri, apoi oamenii uită , uită că altceva voiau de la viaţă si poate nu averi ci doar mai multă siguranţă , mai multă satisfactie . Dar nu trebuie să te sperii , maşinăria trece , oamenii rămân pentru că în continuare se vor lovi de clişee după care vor fi nevoiţi să se ghideze asemeni speranţei  "Într-o zi va răsare soarele şi pe strada mea " Acum funcţie de caz cu toate că va fi acolo , poate fi unul cu dinţi , sau poate arzător, sau poate acoperit de nori.Atunci pentru ei rămâne doar raza de speranţă , speranţă care uşor , uşor maschează incertitudinea influenţându-i şi îndepărtându-i de posibilitatea de a deveni raţionali.Rezultatul va fi că vor deveni incapabili să strige după ajutor  ,incapabili sa se ajute pe ei insă-şi şi functie de caz duce la pierderea dramului de încredere acumulat până atunci .Se vor conforma , din solidaritate îşi vor face fiecare "mea culpa" în speranţa că un altul îi va întinde o mână de ajutor pentru a ieşi din noroi .

Dar maşinăria va trece mai departe ....