Calitate sau defect ?

Vine un moment în viaţă când incertitudinea ia locul la tot ceea ce credeai a fi de fapt convingere. Priveşti în gol şi te întrebi dacă tot ce ai făcut până acum, a fost pentru că aşa ai simţit că e bine sau pur şi simplu ai simţit că dacă faci ceva se va schimba în bine.E ca şi când ţi-ai bate joc de-un pachet primit în dar, aruncându-l fără să-l deschizi şi jignindu-l astfel profund pe cel care ţi l-a dăruit.

Fiecare dintre noi este într-o oarecare măsură conştient de calitatile sale.  A recunoaşte că ele există mi se pare ceva cât se poate de normal. Mai e însă şi acea categorie care, deşi conştientizează prezenta lor, se comportă ca şi când ele n-ar exista. Dacă faci parte din categoria oamenilor cu ceva mai special decât restul „gloatei”,ar trebui să te consideri doar mai norocos. A te fofila în faţa oricărui compliment şi a nega cu desăvârşire substratul real pe baza căruia a fost făcut acesta nu e modestie , este doar nerecunoştinţă  faţă de cel care te complimentează, căci, cel mai probabil, el n-a fost la fel de norocos sau dacă a fost îţi remarcă bineânţeles calitatea .

 Un simplu “MULŢUMESC”  face mai mult decât orice.

Câţi din noi ne comportăm aşa ? Niciunul cred ! De ce ? pentru că suntem învăţaţi să iubim aproapele şi să-l respectăm iar de aici vine pe bună dreptate , asemănarea dintre noi care dealtfel poate fi uşor definită ca egalitate , care egalitate dacă este aplicată societăţii devine un fel de sumă aritmetică a indivizilor ce o compun cu un egal  final .

Salutări cititorilor !